Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Filimon, Apolonie, Arian şi cei dimpreună cu ei.

Sfântul Filimon
însă s-a rugat şi s-a pogorât ploaie numai peste ei.

Aceşti sfinţi mucenici
au trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Arian, ighemonul
Tebaidei Egiptului. Chipul muceniciei lor a fost aşa: au fost prinşi şi
duşi înaintea ighemonului 37 de creştini. Printre aceştia se afla şi un
creştin cu numele Apolonie, anagnost al Bisericii. Când a fost
ameninţat cu chinurile, Apolonie s-a spăimântat şi a dat patru galbeni
lui Filimon, cântăreţul din fluier, ca să-i ia locul şi să aducă jertfe
idolilor în locul lui; totodată i-a dat şi hainele sale. Filimon, odată
cu îmbrăcarea hainelor lui Apolonie, a îmbrăcat şi credinţa în Hristos,
şi când a fost îndemnat să jertfească idolilor, a mărturisit pe
Hristos. Când ighemonul a poruncit să vină Filimon ca să cânte din
fluier, pentru că prin cântecele sale să cânte şi să ademenească pe cel
ce nu voia să jertfească idolilor, să-l facă să socotească bune, pe
cele din lumea aceasta, să-şi schimbe credinţa şi să jertfească
idolilor, atunci s-a aflat că Filimon era cel din stadion şi că el
ţinea locul lui Apolonie. Mulţi l-au sfătuit şi l-au îndemnat stăruitor
să se lepede de Hristos, dar n-a fost înduplecat.

Ighemonul l-a luat în râs, spunându-i că în zadar
se osteneşte odată ce n-a primit botezul creştinilor. Sfântul Filimon
însă s-a rugat şi s-a pogorât ploaie numai peste ei. Toţi cei de faţă
s-au minunat, iar Sfântul Filimon a luat încredinţare că s-a pogorât
peste ei din cer apa botezului său, pentru că nimeni nu îndrăznea să-l
boteze de frica ighemonului. Sfântul Filimon s-a rugat apoi şi pentru
fluierele lui, pe care le dăduse lui Apolonie. Şi s-a pogorât foc din
cer, care a ars şi a mistuit fluierele în mâinile lui Apolonie. Şi
fiindcă Apolonie a fost pricina credinţei lui Filimon în Hristos, a
fost prins şi el. Dus înaintea ighemonului, a propovăduit credinţa lui
Hristos. Pentru aceasta au fost supuşi amândoi la felurite chinuri.
Când Sfântul Filimon a fost atârnat de un măslin şi săgetat, o săgeată
s-a îndreptat spre ighemon şi i-a străpuns ochiul. Sfântul Filimon a
spus mai dinainte ighemonului că i se va vindeca ochiul cu minune, dacă
după mucenicia lui va lua ţărână de pe mormântul său. Apoi au fost
tăiate capetele Sfinţilor Filimon şi Apolonie. Ighemonul s-a dus în
ziua în care au fost îngropaţi sfinţii la mormântul Sfântului Filimon,
a făcut cum îi spusese sfântul şi s-a făcut sănătos. Pentru aceasta a
crezut şi el şi cei dimpreună cu el în Hristos şi s-au botezat. Când
împăratul Diocleţian a aflat că ighemonul s-a făcut creştin, a trimis
de l-a adus la el, l-a legat cu lanţuri, i-a atârnat o piatră de gât,
şi l-a aruncat în mare. Moaştele Sfântului Arian au fost aduse la uscat
şi au fost îngropate de slujitorii săi.

( Sinaxar)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian