Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie Cubiculariu.

Cum ai dispreţuit
dorul nostru şi curţile noastre împărăteşti?

Acest sfânt mucenic, de loc din Constantinopol,
strălucea în dreapta credinţă. Din copilărie fusese crescut la curtea
împărătească şi acolo primise de la început cele mai mari cinstiri;
întrecea în bogăţii şi slava pe toţi oamenii acelor vremi. Cuprins de
dumnezeiasca dragoste după cele nestricăcioase şi veşnice, a socotit pe
toate cele pământeşti ca nimic şi a ales să fie mai bine lepădat în
curţile Domnului, decât să rămână în locaşurile păcătoşilor. Depărtat
de lume, era cu ochii minţii aţintiţi spre Dumnezeu; se îndeletnicea în
fiecare zi cu cântări dumnezeieşti şi plinea toată virtutea.

Dar stricătorul sufletelor noastre, diavolul, n-a
suferit să vadă toate acestea; s-a slujit de o slugă a fericitului
punându-i în gând să se ducă la împărat şi să pârască pe stăpânul său.
S-a dus deci sluga la împărat şi i-a spus că stăpânul său Elefterie s-a
botezat şi că a zidit o biserică. I-a mai spus că se închina Celui
Răstignit, că batjocoreşte legiuirile şi rânduielile împărăteşti. A mai
adăugat că are sub pământ o casă ascunsă, că aduce Dumnezeului
creştinilor slujbe de toată noaptea, că-şi chinuie trupul cu post, cu
plânsete şi cu culcări pe pământ. Împăratul s-a aprins de mânie şi l-a
chemat pe sfânt la el. Când a venit, împăratul i-a pus întrebări, la
vedere paşnice şi măgulitoare, grăindu-i aşa: „De ce ne-ai părăsit,
Elefterie? Cum te-ai depărtat atâta vreme de la noi? Cum ai dispreţuit
dorul nostru şi curţile noastre împărăteşti? Cum ai dispreţuit
dragostea noastră cea mare şi curată ce-ţi păstrăm?”.

„Împărate, i-a răspuns Sfântul Elefterie, trupul
mi-i şubrezit de multe şi nenumărate boli; am voit să stau la aer curat
ca să-mi recapăt sănătatea”.

„Dar pentru ce să te desfătezi numai tu singur,
i-a spus împăratul, de aerul cel curat? Pentru ce să te bucuri numai tu
singur de bunătatea lui? Pentru ce să nu ne bucurăm împreună, mergând
şi eu cu tine acolo?”.

Sfântul nu i-a dat răspuns la aceste cuvinte. Iar
împăratul, îndată ce s-a făcut seară, a trecut râul Sangarin, căci
dincolo de acest râu îşi avea sfântul locuinţa. S-a uitat pe o uşă
ascunsă şi a văzut o gaură ca gura unui puţ. S-a coborât pe ea şi a dat
de o biserică frumos împodobită. Cele văzute l-au tulburat. A lăsat
mânia la o parte şi a început să spună cuvinte linguşitoare, căutând să
slăbească tăria fericitului. Dar pentru că izbea cu pumnii în aer, căci
n-a putut să-l înduplece pe sfânt cu cuvintele lui, a poruncit să i se
taie capul cu sabia, iar cinstitul lui trup să fie aruncat mâncare
câinilor şi pasărilor. Fericitul şi-a dat lui Dumnezeu sufletul, iar
trupul lui, care zăcea părăsit, a fost luat de un creştin împodobit cu
harul preoţiei, evlavios şi iubitor de Dumnezeu, care l-a înmiresmat cu
mir şi l-a îngropat într-un loc de seamă.

( Sinaxar)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian