Întru aceasta zi, cuvânt cã nu se cuvine a crede clevetirile.

Deci, s-a rugat lui Dumnezeu
episcopul ca sa-i arate lui, prin descoperire, starea lor cu adevarat.

A fost, intr-o cetate, un episcop temator de Dumnezeu, care nu
primea pe cei ce cleveteau. Deci, la acesta venind, niste oameni
nestiutori, au clevetit pe doua femei cunoscute, ca fac desfranare,
intr-ascuns de barbatii lor. Iar episcopul, macar ca era silit de
dansii, n-a voit sa le vadeasca pe ele, ca avea episcopul darul de a
cunoaste sufletele, dupa fata fiecaruia. Deci, mai intai stand, s-a
rugat lui Dumnezeu, vrand sa se incredinteze de aceasta cu adevarat si,
facandu-se Liturghie, s-au impartasit toti cu Sfintele Taine. Si vedea
episcopul fetele celor ce se apropiau acolo si le cunostea cu ce pacat
este vinovat fiecare. Ca fetele pacatosilor, unele erau ingalbenite,
ale altora, infocate, iar ale altora mohorate si innegrite, pe cand ale
unora din ei, se aratau albe si luminate si ceea ce primeau in gura le
lumina tot trupul, iar pe altii ca focul ii ardea. Si a venit randul
femeilor ca sa ia Sfanta Impartasanie si vedea episcopul cum sunt si
acelea cu sufletul. Si vedea fetele lor, ca la unele se faceau negre si
aprinse, iar la altele rumene si albe. Si au venit la acele femei, pe
care le clevetisera la episcop, si le-a vazut pe ele ca aveau ochii
luminati si cinstiti si hainele albe si amandoua, primind Tainele lui
Hristos, s-au luminat ca soarele.

Deci, s-a rugat lui Dumnezeu
episcopul ca sa-i arate lui, prin descoperire, starea lor cu adevarat.
Si stand inaintea lui, ingerul Domnului i-a poruncit sa-l intrebe
despre oricine va vrea. Iar episcopul a intrebat, mai intai, despre
acele doua femei, daca este adevarata clevetirea cea despre ele, sau
este minciuna. Si a raspuns ingerul: „Adevarata este vorba ce ai auzit
despre dansele, de la inceput.” Zis-a episcopul: Atunci cu de erau ele
luminate da fata si, albe la imbracaminte, la primirea Tainelor lui
Hristos?” Si a raspuns Ingerul: „Pentru ca, venindu-si in simtirea si
cunostinta acelor fapte, cu lacrimi si cu suspinuri, cu milostenie la
saraci si prin marturisirea curata, s-au intors la Dumnezeu si s-au
fagaduit ca nu vor mai cadea de acum intru acel fel de greseala si au
primit de la Dumnezeu iertare. Si de pacate fiind iertate, vietuiesc de
acum intru curatie si intru dreptate.” Deci, minunandu-se, episcopul a
zis: „Neasemanat este lucrul femeilor acestora, ca, iata, nu numai de
pacate le-a iertat, ci si de atat de mare dar le-a invrednicit pe ele.”
Iar la aceasta, i-a zis ingerul: „Te minunezi de aceasta cu dreptate,
ca om esti. Insa Stapanul nostru si al vostru, Dumnezeu adevarat fiind,
Bunul si Iubitorul de oameni, pe cei ce inceteaza de la pacate si prin
marturisire cad la Dansul cu credinta, nu numai ca nu-i trimite la
osanda, ci inca ii invredniceste de cinste. Ca asa a iubit Dumnezeu
toata lumea, incat si pe Unul nascut Fiul Sau L-a dat pentru noi. Ca de
vreme ce atunci, mai inainte de impacare, cand eram vrajmasi, El a voit
a muri, dupa impacare, ne va ierta, de ne vom intoarce la Dumnezeu si
de ne vom indeparta de pacate; si El va izbavi de osanda si ne va darui
desfatarea bunatatilor celor gatite de Dansul. Deci, iata, sa cunosti
acum si tu, ca nici un pacat de acele mari si necurate nu biruieste
iubirea de oameni a lui Dumnezeu, numai de si-ar sterge cineva pacatele
sale prin pocainta. Ca stie, Iubitorul de oameni Dumnezeu, slabiciunea
neamului omenesc si taria poftelor si puterea rautatilor diavolului, si
pe cei ce cad ii iarta, ca pe niste fii. Le cere insa, indreptarea cea
spre mantuire, indelung rabdandu-i si pe cei ce se caiesc si se roaga,
ca pe niste neputinciosi, ii iarta si de la chinuri ii slobozeste si le
da bunatatile cele gatite dreptilor.”

Iarasi, a zis episcopul
catre inger: Spune-mi, rogu-ma, si intelesul fetzelor; in ce fel de
pacate petrece fiecare fatza, ca si de aceasta sa avem instiintare”.
Grait-a lui ingerul: „Cei ce au fetele luminate si albe, intru curatie
si dreptate petrec si blanzi si milostivi sunt. Iar cei ce au fetele
negre si galbicioase sunt lucratori de desfranare si necuratie. Iar cei
ce se arata mohorati si infocati, in clevetiri si nedreptate petrec,
iubesc defaimarea si ucigasi vicleni sunt”. Si iarasi a zis ingerul
catre episcop: „Sa le ajuti lor, de iubesti mantuirea lor, ca pentru
aceasta randuit esti. Deci, pe cat iti sta tie in putere, roaga-te
pentru dansii, ca sa se intoarca la Dumnezeu de la pacatele lor si
plata vei avea multa si te vei asemana cu Stapanul tau, Cela ce, pentru
viata si mantuirea oamenilor, din Cer S-a pogorat si de buna voie a
primit a vietui dimpreuna cu noi pe pamant”.

( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian