Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aur, despre împãrtãsire si despre milostenie.
Izbaveste-Ma pe Mine de saracie.
Auziti si invatati cat de bun este Dumnezeul nostru, ca si cu trupul
Sau ne hraneste pe noi, si nici sangele Sau nu-l cruta, cand avem noi
trebuinta. Iar tu, nici paine nu dai pentru Dansul, nici un pahar de
apa macar. Tu, care atat de mari daruri iei, tu te zgarcesti la
lucrurile proaste. Daca nu voiesti sa mori pentru Hristos, crezi oare
ca fara de moarte vei ramane? Iata, cele intr-o zi fara de voie urmeaza
sa le lasi, pe acestea de buna voie, pentru Dumnezeu, nu le dai. Au
doara, nu sunt mari si grele lucrurile acestea, ca Dumnezeu pe Fiul Sau
L-a dat pentru tine, iar tu nici paine nu dai pentru El? Pentru tine
S-a rastignit, iar tu treci cu vederea si a da si a milui. Si ce este
mai amar decat aceasta faradelege? Ca toate pietrele facandu-le El
pentru tine, tu esti mai tare decat piatra? Atat de mari pricini sunt,
silindu-te pe tine, si tu petreci in zgarcenie. Ca, daca nu dai pentru
Cel ce a patimit pentru tine, miluieste macar pentru indurare: pentru
cei legati sa te umilesti, pentru cei bolnavi sa te pleci. Iar daca
nici acestea nu te fac pe tine iubitor de oameni, ca sa poti da cu
lesnire, apoi adu-ti aminte de Hristos, Cel ce a zis: „Nu cer, zice El,
de la tine lucru mare, ci numai paine si cuvinte de mangaiere. Nu-ti
zic tie Izbaveste-Ma pe Mine de saracie, sau da-Mi Mie bogatie. Ci
putina paine cer, pentru mangaierea de foame. De voi cadea in temnita,
nu te silesc pe tine sa Ma slobozesti din legaturi si sa Ma scoti
afara. Ci te rog ca sa Ma cercetezi acolo si sa Ma vezi intre cei
legati. Pot, pentru aceste cercetari, si plata sa-ti dau si in veacul
ce vine sa te incununez. Ca Eu voiesc si poftesc sa-ti fiu tie dator si
sa-ti dau o mica pricina de incununare. Pentru aceea, ajuta-Ma si Ma
hraneste, ca umblu pe la toti, cersind si, inaintea usilor stand, imi
intind mana Mea si doresc sa fiu hranit de tine. Ma bucur, drept aceea,
ca inaintea a toata lumea te voi lauda pe tine, cand toti vor auzi si
te voi arata pe tine hranitorul Meu. Iar Eu, de vreme ce va iubesc
foarte mult pe voi, pentru aceea va invat sa fiti, adica, milostivi si
va spuneti si altora cele graite de Mine. Iar, de nu veti fi ravnitori
acestora, nici pe alti nu veti invata, rusinati veti fi in ziua
judecatii si de la fata mea lepadati. Faceti, drept aceea, toate
acestea si Eu voi marturisi toate cele facute de voi, cu mare lauda si
nu Ma voi rusina a zice: Gol am fost, si voi M-ati imbracat, flamand am
fost, si voi M-ati hranit. Dar, mai vartos, Ma bucur ca, prin acestea,
toate mostenitori vietii si Imparatiei ceresti va faceti.
Deci,
acestea gandindu-le iubitilor, sa cautam prin milostenie a castiga
mantuirea noastra si bunatatile cele vesnice, intru Hristos Iisus,
Domnul nostru, a Caruia este slava, acum si pururea si in vecii
vecilor! Amin.
( Proloage)
Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian