Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului, Parintelui nostru Nifon, cum putem, la suflarea cea mai de pe urma, cu pocainta, cu lacrimi, si milostenie, sa placem lui Dumnezeu.

Luati aminte
ticalosilor!

A vazut Cuviosul Nifon doi ingeri inaltand un suflet la cer. Iar
dupa ce s-au apropiat de vama desfranarii si de alte vami ale
pacatelor, au inceput cei mai mari draci de la vama sa se manieze si sa
se tulbure, zicand: „Cum de indrazniti voi sa treceti sufletul acesta
pe langa noi, fiindca al nostru este?” Grait-au ingerii catre dansii:
„Cum sa fie al vostru si ce semn aveti pe el, spuneti-ne noua.”
Zisu-le-au lor aceia: „Pana la moarte, rautatile toate le-a facut. Si,
iata, sufletul acesta este robit de patimi si a murit fara de pocainta
si nu s-a lasat de pacate nicidecum, pana ce a murit, rob fiind
pacatului, si lucrator al nostru a fost pana acum.”

Deci,
atunci, a grait unul din ingeri lui Dumnezeu: „Intru adevar, noi nu va
credem nici pe voi, nici pe tatal vostru, diavolul, ca de toata
minciuna sunteti plini, viclenilor. Sa se cheme aici ingerul caruia la
Sfantul Botez, i s-a dat lui spre pazire; si acela va spune adevarul.”
Iar dupa ce-l chemara acolo, l-au intrebat pe el ingerii: „Sa ne spui
noua, sufletul acesta caitu-s-a de faradelegile sale, sau intru pacate
a murit?” Raspuns-a ingerul si a zis: „Eu nu sunt om, nici duh viclean
si nu voiesc sa spun minciuna, ca toti acesti draci. Ci, intru slava
Domnului nostru Iisus Hristos, va spun voua, ca, din ceasul cand a
inceput a se imbolnavi, de atunci a inceput a lacrima, marturisindu-si
pacatele sale. Si, intinzandu-si mainile sale la cer, se ruga lui
Dumnezeu si, pentru ca l-a iertat, Dumnezeu il stapaneste. Slava
judecatii Lui celei drepte.” Si, auzind ingerii cei purtatori de lumina
isi radeau de diavolul si de dracii lui.

Apoi, dracii au
raspuns, zicand catre ingeri: „Daca se cade sa fie mantuit acesta, apoi
toata lumea va primi mantuire si toti pacatosii; si in zadar ne ostenim
noi.” Atunci, iarasi le-au zis lor Sfintii Ingeri: „Luati aminte
ticalosilor, ca oricati ar fi cei care, din tinerete, au gresit, dar pe
urma s-au marturisit si s-au pocait, apoi sa stiti ca de toate acele
pacate, pe toti i-a iertat Dumnezeu. Si macar ca de au mai si cazut in
oarecare rautati, dar indata lacrimand, pocaindu-se, suspinand, si
facand milostenie la saraci, acestia, degraba au primit iertaciune.
Deci, ce vi se pare voua, ticaloase fiare cumplite, oare se cade sa
castige mantuire sufletul acesta, sau nu? Insa sa stiti ca Dumnezeu le
este judecator acelora care, prin pocainte, isi arunca nadejdea catre
Dansul. Si acestea ne-au iesit noua la lumina prin pocainta. Si tot ce
se arata in Dumnezeu, lumina este. Drept aceea, cati oameni isi
marturisesc cu lacrimi pacatele lor inaintea lui Dumnezeu, cu smerenie
multa si cu suspinuri si se caiesc de lucrurile rele, primesc de la
Milostivul Dumnezeu iertarea pacatelor lor. Iar cei care intru
faradelegi vor muri, tainuindu-le fata de Dumnezeu si
nemarturisindu-le, acelora Dumnezeu le este judecator si-i va mustra in
vecii cei nesfarsiti.”

Acestea zicandu-le, ingerii au rusinat
duhurile cele viclene. Si asa s-au dus spre portile ceresti si s-a
mantuit sufletul acela. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in
vecii vecilor! Amin.

( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian