Datornicul

Este prea aproape Cerul ca Dumnezeu să fie departe! Într-o lume în care răul se multiplică pe zi ce trece, Evanghelia aduce dragostea lui Dumnezeu, ca fiecare să poată ierta. Şi dacă am face un efort de voinţă şi credinţă, starea ar fi aşa cum o cerem la sf. slujbe:,, Cu pace Domnului să ne […]

Este prea aproape Cerul ca Dumnezeu să fie departe!

Într-o lume în care răul se multiplică pe zi ce trece, Evanghelia aduce dragostea lui Dumnezeu, ca fiecare să poată ierta. Şi dacă am face un efort de voinţă şi credinţă, starea ar fi aşa cum o cerem la sf. slujbe:,, Cu pace Domnului să ne rugăm.”( Ectenia mare)
Sf. Părinţi ne spun că iertarea este fiica mai mare a dragostei şi prin urmare, ea va avea ultimul cuvânt, deoarece ,,dragostea nu cade niciodată”(I Cor.XIII,8) şi ajunge chiar în faţa Stăpânului.

Evanghelia Duminici a 11-a după Rusalii (Mt. XVIII, 23+35)

,, Asemănatu-s-a Împărăţia cerurilor omului împărat care a hotărât să facă socoteala cu slugile sale. Şi, începând să facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi”

Când eşti dator la cineva deja ai o grijă în plus.Vine şi o vreme ca aceasta a socotelilor şi pe pământ dar şi în Cer. Hotărârea a surprins pe toţi şi s-a răspândit numaidecât printre slugi. Era o evidenţă clară a datornicilor şi se ştia precis fiecare cât a primit şi pentru ce. Bănuim că au început zvonurile şi panica printre ei, fiecare temându-se ca dreapta socoteală să nu înceapă cu el. Iudeii ştiau că ,,cei “ care au primit asemenea sume din taxele poporului, cam la 6 ani de zile erau chemaţi să restituie împrumutul dat. Iată că pilda este înseilată narativ în viaţa de zi cu zi, iar ,, mulţimile”nu aveau o părere bună despre cei care foloseau aceşti bani de la stăpânire. Vameşul Zaheu pus de romani să strângă impozitele de la conaţionalii săi, era dispreţuit. Ori fi fost mulţi, ,,şmecheri “dar pentru a da exemplu este adus doar unul cu o datorie foarte mare: 1 talant=68.9 kg metal preţios. A cheltuit ca un risipitor, de aceea stăpânul l-a chemat chiar pe el. Dar despre datornici şi datorii se aude de când e lumea… şi noi cei de azi ne-am obişnuit. Unii sunt iertaţi alţii, împovăraţi! Auzim adesea că se poate trăi,, bine “ când eşti şi dator! De fapt contează mereu la cine eşti dator şi cât…Sunt fel de fel de situaţii, împrejurări şi conştiinţe. E un sentiment neplăcut, mai ales când munceşti cinstit. Unii se strecoară şi reuşesc de multe ori să scape, fără să-şi plătescă măcar datoria! Au tertipurile şi relaţiile lor, încât nu doar că se descurcă să amâne ,,momentul”, ci chiar să-l claseze. Nu-i o curiozitate…. iar pe la colţuri auzim :ne-am descurcat şi de data asta! Omul din pilda evangheliei nu are nume, deci poate fi oricine, care şi-a pus în minte să păcălească chiar ,,împărăţia”. Se primesc astfel de împrumuturi dar,,Tatăl nostru care este în ceruri” ne-a dat ceva mai de preţ: sufletul nemuritor şi harul. Dacă am insista pe verbul ,,s-a hotărât”, nu este nici o îndoială că se ştia şi socoteala trebuia să înceapă .
Fiindcă orice asemănare nu este întâmplătoare,pilda poate avea două înţelesuri: lumesc şi duhovnicesc.
Dacă vrem, putem învăţa din păţania datornicului nemilostiv. Capătă interes şi preocupare pentru cei care care cred că acest Împărat este Dumnezeu, care va cere într-o zi talanţii daţi în dar. Indiferent ce nuanţă s-au interpretare se va da, cert este că Domnul face judecata. Şi dacă pe pământ mai scapă ,,basma curată”,Sus judecata va fi nepărtinitoare. Oricine va auzi Evanghelia aceasta trebuie să ştie că nu se mai poate ascunde de Hristos: ,,Calea, Adevărul şi Viaţa”.( Ioan XIV,6)

,,Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia lui și copiii şi toate câte are, ca să se plătească datoria.”

Nu ştim cum şi-a cheltuit sau folosit talanţii sau darurile primite, de a ajuns în situaţia aceasta! Poate a crezut că Stăpânul e prea bun şi numai grija lui n-o are. Sau într-o ,,împărăţie” cu atâtea miliarde numai de el nu şi-o aduce aminte! Doamne fereşte! Dar în momentul când a văzut că işi pierde libertatea şi familia, a înţeles că ,,gluma “s-a terminat. Dacă era om credincios şi conştient şi-ar fi amintit că Sf. Scripturi vorbesc şi despre aşa ceva… Şi când i-ai luat omului libertatea, familia şi proprietatea, i-ai luat sufletul. Şi dacă pierzi această comoară înseamnă că degeaba ai trăit.
Pentru păcatele care te-au despărţit de Dumnezu, plăteşti.
Putem numi aceată datorie şi pocăinţă şi respect sau bun simţ şi recunoştiinţă!

,,Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Stăpâne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot! Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria”

De nevoie se închină, ca să dea bine şi să fie crezut pe cuvânt. De când nu mai făcuse o rugăciune! Era speriat, sau nu ştia ce tertip să mai folosească, ca să-l înşele pe Stăpân! Cerea milă când deja timpul expirase. Din nou angajamente perfide construite pe atitudini josnice. Auzise că alţii s-au descurcat şi voia să păcălească Cerul. Citez din gluma celor care nu cred în milă, nici în pocăinţă sau răsplată:,, mă descurc şi pe Dincolo”! Bate mătănii şi face crucii ca să scape. Cere îngăduinţă, deşi a avut la dispoziţie tot timpul din lume. Promite că acum va fi corect. Mărturiseşte că nu a vrut să escrocheze pe nimeni şi are motive justificate. Doar că nu le prea are cu credinţa şi faptele bune….de astea se ocupă doar fraierii sau cei ,,săraci cu duhul”. Stăpâne, auzisem că eşti bun n-o să-ţi pui mintea cu ,,noi” nişte ,,amărâţi” cu niscaiva bani….! N-am vrut să te dezamăgesc… dacă mai aveai puţină răbdare te convingeai că sunt ,,cinstit”. Îmi propusesem să mă duc şi la sf. Biserică, să mă împărtăşesc, să postesc…. Am crezut că ne mai laşi timp! A găsit un ,,împărat” cumsecade pe care l-a convins repede şi dacă îl consideri Dumnezeu…. a iertat păcătoşii şi tâlharii! Şi cum Creatorul este milostiv, l-a iertat şi i-a dat drumul, dându-i o nouă şansă. I-a şters Domnul ,, datoria”, zapisul păcatelor, ca la Botez şi taina spovedaniei. Voia să nu-l piardă deaoarece e Tată, iar ca rege să nu se lipsească de un slujbaş.
Milă sau pedeapsă?
A vrut împăratul să-i mai dea o şansă. Când vorbim despre Dumnezeu, iertarea o primeşti dacă promiţi că te îndrepţi. Toată lumea după cele întâmplate era mulţumită.
Şi când nimeni nu se mai aştepta:

,,Dar, ieșind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i datora o sută de dinari. Și, punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator! Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Mai îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti! Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare până ce va plăti datoria.”

Un om corect, cinstit, cu frică de Dumnezeu şi dragoste faţă de semeni, nu-i trece prin minte să facă aşa ceva. Incredibil dar adevărat! Ce se ascundea în inima acestui individ, câtă mizerie agonisise în suflet? Uitase prin ce trecuse. De abia scăpase de judecată. Nici nu se uscase semnătura pe zapisul datoriei şi imediat şi-a dat în petic.Mare netrebnic! Şi din păcate mai sunt şi printre noi, că nu degeaba ajunge Evanghelia în mileniul nostru. Primeşte iertare şi calcă Mila în picioare. Răzbunător, perfid, necredincios, fără respect faţă de Dumnezeu şi aproapele său. Mare lucru nu făcea cu suta de dinari, cu care te puteai întreţine decât o zi. Nu auzea rugăciunea ,, colegului”, îl interesa banii. Fără cuvinte! Să te ferească Dumnezeu de aşa şnapani. Privind scena celor întâmplate îţi dai seama de caracterul individului. De ce acest comportament când întreaga lui datorie fusese iertată? Te ieartă Dumnezeu de păcate multe şi grele şi nu te schimbi? Erai liber, izbăvit, Mântuit. Începeai o nouă viaţă. Respectai Legea împăratului şi poruncile dumnezeieşti. De ce să sufere cei dragi de acasă din cauza ta?Ai primit iertarea aşa de uşor şi puteai avea o viaţă liniştită.
Fraţilor, până şi colegii,prietenii şi îngerii s-au întristat: văzând de ce a fost în stare acest neisprăvit! Şi de grabă ,, mesagerii” şi slujbaşii au dus vestea la Împărăţie.

,,Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine?”

Dacă împăratul Cerului şi al pământului constată că eşti viclean, chiar îţi meriţi pedeapsa.Nemilostivule, i-ai dezamăgit pe toţi şi purtarea ta nelegiuită păgubeşte pe mulţi care au datorii sau păcate!
Împăratul după atâta milă face dreptate!

,,Şi, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă fiecare dintre voi nu va ierta greșelile fratelui său, din toată inima”.
Dacă este greu să ierţi, cum poţi oare să te mântuieşti?

Iuda nu a crezut nici în puterea şi nici în bunătatea lui Iisus. Când poţi ierta din inimă eşti cu adevărat un creştin, iar când ţii minte răul pe care ţi l-a pricinuit cineva ierţi şi mai greu. Iertarea aduce linişte:nu suferinţă şi gânduri negre! Hristos dă Sf. Apostoli puterea de a ierta şi slujitorii Bisericii dau iertare tuturor celor care cred şi vor să se îndrepte:,, duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.”(Psalmul 50- cei interesaţi de subiect să citească din Evg. Matei cap. XVIII, 14-18)
Psihologia recomandă iertarea care aduce echilibrul sufletesc, vitalitate şi longevitate. Nu este slăbiciunea celor religioşi, şi nu doar cei ,,săraci cu duhul” trebuie să fie iertători, ci şi omul raţional care caută liniştea: deoarece simte povara. Iar cel care primeşte iertare sau iartă, are o mulţumire, un confort:o viaţă normală. Iartă, Dumnezeu cu ,,vârf şi îndesat”!
,,Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său.” (Ef. IV, 22-25)
Milostivenia, iertarea şi dragostea nu sunt doar atribute dumnezeieşti,ci virtuţi dăruite omului ca să poată face faţă răutăţilor dimprejur.Despre această treaptă a desăvărşirii Sf. Ioan Gură de Aur spune:,,Dumnezeu ne-a dat o cale uşoară de a ne plăti datoriile faţă de El, a ierta greşelile şi a nu ţine minte răul”. Evanghelia acestei Duminicii nu-i doar o expunere pentru iertare, ci învăţătura de a nu ne pierde libertatea şi mântuirea,pentru că nu am răspuns cu dragoste:,, Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.”( Mt. VI.12)
Ap. Pavel ne mai dă un sfat:
,,Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei.”( Gal. V. 1)

Este prea aproape Cerul ca Dumnezeu să fie departe!

Într-o lume în care răul se multiplică pe zi ce trece, Evanghelia aduce dragostea lui Dumnezeu, ca fiecare să poată ierta. Şi dacă am face un efort de voinţă şi credinţă, starea ar fi aşa cum o cerem la sf. slujbe:,, Cu pace Domnului să ne rugăm.”( Ectenia mare)
Sf. Părinţi ne spun că iertarea este fiica mai mare a dragostei şi prin urmare, ea va avea ultimul cuvânt, deoarece ,,dragostea nu cade niciodată”(I Cor.XIII,8) şi ajunge chiar în faţa Stăpânului.

Evanghelia Duminici a 11-a după Rusalii (Mt. XVIII, 23+35)

,, Asemănatu-s-a Împărăţia cerurilor omului împărat care a hotărât să facă socoteala cu slugile sale. Şi, începând să facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi”

Când eşti dator la cineva deja ai o grijă în plus.Vine şi o vreme ca aceasta a socotelilor şi pe pământ dar şi în Cer. Hotărârea a surprins pe toţi şi s-a răspândit numaidecât printre slugi. Era o evidenţă clară a datornicilor şi se ştia precis fiecare cât a primit şi pentru ce. Bănuim că au început zvonurile şi panica printre ei, fiecare temându-se ca dreapta socoteală să nu înceapă cu el. Iudeii ştiau că ,,cei “ care au primit asemenea sume din taxele poporului, cam la 6 ani de zile erau chemaţi să restituie împrumutul dat. Iată că pilda este înseilată narativ în viaţa de zi cu zi, iar ,, mulţimile”nu aveau o părere bună despre cei care foloseau aceşti bani de la stăpânire. Vameşul Zaheu pus de romani să strângă impozitele de la conaţionalii săi, era dispreţuit. Ori fi fost mulţi, ,,şmecheri “dar pentru a da exemplu este adus doar unul cu o datorie foarte mare: 1 talant=68.9 kg metal preţios. A cheltuit ca un risipitor, de aceea stăpânul l-a chemat chiar pe el. Dar despre datornici şi datorii se aude de când e lumea… şi noi cei de azi ne-am obişnuit. Unii sunt iertaţi alţii, împovăraţi! Auzim adesea că se poate trăi,, bine “ când eşti şi dator! De fapt contează mereu la cine eşti dator şi cât…Sunt fel de fel de situaţii, împrejurări şi conştiinţe. E un sentiment neplăcut, mai ales când munceşti cinstit. Unii se strecoară şi reuşesc de multe ori să scape, fără să-şi plătescă măcar datoria! Au tertipurile şi relaţiile lor, încât nu doar că se descurcă să amâne ,,momentul”, ci chiar să-l claseze. Nu-i o curiozitate…. iar pe la colţuri auzim :ne-am descurcat şi de data asta! Omul din pilda evangheliei nu are nume, deci poate fi oricine, care şi-a pus în minte să păcălească chiar ,,împărăţia”. Se primesc astfel de împrumuturi dar,,Tatăl nostru care este în ceruri” ne-a dat ceva mai de preţ: sufletul nemuritor şi harul. Dacă am insista pe verbul ,,s-a hotărât”, nu este nici o îndoială că se ştia şi socoteala trebuia să înceapă .
Fiindcă orice asemănare nu este întâmplătoare,pilda poate avea două înţelesuri: lumesc şi duhovnicesc.
Dacă vrem, putem învăţa din păţania datornicului nemilostiv. Capătă interes şi preocupare pentru cei care care cred că acest Împărat este Dumnezeu, care va cere într-o zi talanţii daţi în dar. Indiferent ce nuanţă s-au interpretare se va da, cert este că Domnul face judecata. Şi dacă pe pământ mai scapă ,,basma curată”,Sus judecata va fi nepărtinitoare. Oricine va auzi Evanghelia aceasta trebuie să ştie că nu se mai poate ascunde de Hristos: ,,Calea, Adevărul şi Viaţa”.( Ioan XIV,6)

,,Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia lui și copiii şi toate câte are, ca să se plătească datoria.”

Nu ştim cum şi-a cheltuit sau folosit talanţii sau darurile primite, de a ajuns în situaţia aceasta! Poate a crezut că Stăpânul e prea bun şi numai grija lui n-o are. Sau într-o ,,împărăţie” cu atâtea miliarde numai de el nu şi-o aduce aminte! Doamne fereşte! Dar în momentul când a văzut că işi pierde libertatea şi familia, a înţeles că ,,gluma “s-a terminat. Dacă era om credincios şi conştient şi-ar fi amintit că Sf. Scripturi vorbesc şi despre aşa ceva… Şi când i-ai luat omului libertatea, familia şi proprietatea, i-ai luat sufletul. Şi dacă pierzi această comoară înseamnă că degeaba ai trăit.
Pentru păcatele care te-au despărţit de Dumnezu, plăteşti.
Putem numi aceată datorie şi pocăinţă şi respect sau bun simţ şi recunoştiinţă!

,,Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Stăpâne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot! Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria”

De nevoie se închină, ca să dea bine şi să fie crezut pe cuvânt. De când nu mai făcuse o rugăciune! Era speriat, sau nu ştia ce tertip să mai folosească, ca să-l înşele pe Stăpân! Cerea milă când deja timpul expirase. Din nou angajamente perfide construite pe atitudini josnice. Auzise că alţii s-au descurcat şi voia să păcălească Cerul. Citez din gluma celor care nu cred în milă, nici în pocăinţă sau răsplată:,, mă descurc şi pe Dincolo”! Bate mătănii şi face crucii ca să scape. Cere îngăduinţă, deşi a avut la dispoziţie tot timpul din lume. Promite că acum va fi corect. Mărturiseşte că nu a vrut să escrocheze pe nimeni şi are motive justificate. Doar că nu le prea are cu credinţa şi faptele bune….de astea se ocupă doar fraierii sau cei ,,săraci cu duhul”. Stăpâne, auzisem că eşti bun n-o să-ţi pui mintea cu ,,noi” nişte ,,amărâţi” cu niscaiva bani….! N-am vrut să te dezamăgesc… dacă mai aveai puţină răbdare te convingeai că sunt ,,cinstit”. Îmi propusesem să mă duc şi la sf. Biserică, să mă împărtăşesc, să postesc…. Am crezut că ne mai laşi timp! A găsit un ,,împărat” cumsecade pe care l-a convins repede şi dacă îl consideri Dumnezeu…. a iertat păcătoşii şi tâlharii! Şi cum Creatorul este milostiv, l-a iertat şi i-a dat drumul, dându-i o nouă şansă. I-a şters Domnul ,, datoria”, zapisul păcatelor, ca la Botez şi taina spovedaniei. Voia să nu-l piardă deaoarece e Tată, iar ca rege să nu se lipsească de un slujbaş.
Milă sau pedeapsă?
A vrut împăratul să-i mai dea o şansă. Când vorbim despre Dumnezeu, iertarea o primeşti dacă promiţi că te îndrepţi. Toată lumea după cele întâmplate era mulţumită.
Şi când nimeni nu se mai aştepta:

,,Dar, ieșind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i datora o sută de dinari. Și, punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator! Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Mai îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti! Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare până ce va plăti datoria.”

Un om corect, cinstit, cu frică de Dumnezeu şi dragoste faţă de semeni, nu-i trece prin minte să facă aşa ceva. Incredibil dar adevărat! Ce se ascundea în inima acestui individ, câtă mizerie agonisise în suflet? Uitase prin ce trecuse. De abia scăpase de judecată. Nici nu se uscase semnătura pe zapisul datoriei şi imediat şi-a dat în petic.Mare netrebnic! Şi din păcate mai sunt şi printre noi, că nu degeaba ajunge Evanghelia în mileniul nostru. Primeşte iertare şi calcă Mila în picioare. Răzbunător, perfid, necredincios, fără respect faţă de Dumnezeu şi aproapele său. Mare lucru nu făcea cu suta de dinari, cu care te puteai întreţine decât o zi. Nu auzea rugăciunea ,, colegului”, îl interesa banii. Fără cuvinte! Să te ferească Dumnezeu de aşa şnapani. Privind scena celor întâmplate îţi dai seama de caracterul individului. De ce acest comportament când întreaga lui datorie fusese iertată? Te ieartă Dumnezeu de păcate multe şi grele şi nu te schimbi? Erai liber, izbăvit, Mântuit. Începeai o nouă viaţă. Respectai Legea împăratului şi poruncile dumnezeieşti. De ce să sufere cei dragi de acasă din cauza ta?Ai primit iertarea aşa de uşor şi puteai avea o viaţă liniştită.
Fraţilor, până şi colegii,prietenii şi îngerii s-au întristat: văzând de ce a fost în stare acest neisprăvit! Şi de grabă ,, mesagerii” şi slujbaşii au dus vestea la Împărăţie.

,,Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine?”

Dacă împăratul Cerului şi al pământului constată că eşti viclean, chiar îţi meriţi pedeapsa.Nemilostivule, i-ai dezamăgit pe toţi şi purtarea ta nelegiuită păgubeşte pe mulţi care au datorii sau păcate!
Împăratul după atâta milă face dreptate!

,,Şi, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă fiecare dintre voi nu va ierta greșelile fratelui său, din toată inima”.
Dacă este greu să ierţi, cum poţi oare să te mântuieşti?

Iuda nu a crezut nici în puterea şi nici în bunătatea lui Iisus. Când poţi ierta din inimă eşti cu adevărat un creştin, iar când ţii minte răul pe care ţi l-a pricinuit cineva ierţi şi mai greu. Iertarea aduce linişte:nu suferinţă şi gânduri negre! Hristos dă Sf. Apostoli puterea de a ierta şi slujitorii Bisericii dau iertare tuturor celor care cred şi vor să se îndrepte:,, duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.”(Psalmul 50- cei interesaţi de subiect să citească din Evg. Matei cap. XVIII, 14-18)
Psihologia recomandă iertarea care aduce echilibrul sufletesc, vitalitate şi longevitate. Nu este slăbiciunea celor religioşi, şi nu doar cei ,,săraci cu duhul” trebuie să fie iertători, ci şi omul raţional care caută liniştea: deoarece simte povara. Iar cel care primeşte iertare sau iartă, are o mulţumire, un confort:o viaţă normală. Iartă, Dumnezeu cu ,,vârf şi îndesat”!
,,Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său.” (Ef. IV, 22-25)
Milostivenia, iertarea şi dragostea nu sunt doar atribute dumnezeieşti,ci virtuţi dăruite omului ca să poată face faţă răutăţilor dimprejur.Despre această treaptă a desăvărşirii Sf. Ioan Gură de Aur spune:,,Dumnezeu ne-a dat o cale uşoară de a ne plăti datoriile faţă de El, a ierta greşelile şi a nu ţine minte răul”. Evanghelia acestei Duminicii nu-i doar o expunere pentru iertare, ci învăţătura de a nu ne pierde libertatea şi mântuirea,pentru că nu am răspuns cu dragoste:,, Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.”( Mt. VI.12)
Ap. Pavel ne mai dă un sfat:
,,Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei.”( Gal. V. 1)

Postat in Crez si marturisire de Parintele Zisu Iulian