Altã minune despre pãgânul ce a fost botezat de Sfântul Vasilie.

„Intru care credinta m-am nascut, intru aceea vreau sa mor.”

Un pagan, anume Iosif, locuia in Cezareea si era atat de iscusit
doctor, incat pe omul ce avea sa moara il cunostea dupa fata, mai
inainte cu trei sau patru zile, si-i spunea lui ceasul sfarsitului sau.
Iar de Dumneze-purtatorul Parintele nostru Vasilie, vazand cu Duhul
intoarcerea lui Iosif la Hristos, ce avea sa fie, il iubea pe el foarte
si, adeseori, la sfatuirea sa, chemandu-l, il invata sa se lase de
paganeasca lege si sa primeasca Sfantul Botez. Iar Iosif se lepada,
zicand: „Intru care credinta m-am nascut, intru aceea vreau sa mor.”
Iar Sfantul i-a zis lui: „Sa ma crezi pe mine, ca nici eu nici tu nu
vom muri, pana ce tu nu te vei naste din apa si din Duh, ca, fara acest
dar, nu-ti este cu putinta, ca sa intri in Imparatia lui Dumnezeu. Au
doar si parintii tai nu s-au botezat in nor si in mare? Si n-au baut ei
din piatra care era o inainte-inchipuire a lui Hristos, piatra cea
duhovniceasca, care din Fecioara, pentru mantuirea noastra, S-a nascut,
pe Care parintii tai L-au rastignit si, la ceruri suindu-Se, sade de-a
dreapta Tatalui si de acolo va veni iarasi sa judece viii si mortii?”
Inca multe si alte folositoare cuvinte ii spunea lui Sfantul, dar
paganul ramanea in necredinta sa.

Iar, cand a sosit vremea
ducerii Sfantului la Dumnezeu, s-a imbolnavit Sfantul si a chemat pe
doctorul cel pagan, ca si cum ajutor doctoricesc trebuindu-i de la
dansul, si i-a zis lui: „Ce parere ai, Iosif, despre cursul vietii
mele?” Iar el, privindu-l cu luare aminte, a zis catre cei de aproape
si Sfantului: „Gatiti toate cele de ingropare, ca va muri indata.” Iar
Vasilie i-a zis: „Nu stii ce graiesti.” Zis-a doctorul: „Sa ma crezi
stapane, ca inca soarele astazi nu va apune, iar tu vei muri.” Iar
Vasilie i-a zis lui: „De voi trai pana dimineata la ceasul al saselea,
atunci ce vei face?” Raspuns-a Iosif: „Sa mor!” Iar Sfantul i-a zis:
„Cu adevarat sa mori pacatului, ca sa viezi intru Dumnezeu.” Zis-a lui
doctorul: „Stiu ce graiesti, stapane, iata ma jur tie ca, de vei fi viu
pana maine, voi face voia ta.”

Si s-a rugat dumnezeiescul
parinte Vasilie lui Dumnezeu, ca sa-i prelungeasca viata pana a doua
zi, pentru mantuirea paganului si i s-a indeplinit rugaciunea. Iar a
doua zi, a trimis ca sa-l cheme, si doctorul nu credea, pe sluga care-l
chema, ca Vasilie este inca viu si s-a mirat mult de aceasta. Si cazand
la picioarele Sfantului, cu inima curata, a zis: „Mare este Dumnezeul
crestinilor si nu este alt Dumnezeu afara de El”; deci ma lepad de
legea cea lepadata de Dumnezeu si marturisesc Legea crestineasca cea
adevarata; deci porunceste, Sfinte Parinte, fara zabava, ca sa primesc
Sfantul Botez eu si toata casa mea.” Iar Sfantul Vasilie i-a grait lui:
„Eu insumi te voi boteza cu mainile mele.” Si apropiindu-se doctorul, a
vazut mana Sfantului cea dreapta si a zis: „Prea slabite sunt puterile
tale, stapane si, drept aceea, nu vei putea sa ma botezi singur.”
Raspuns-a Vasilie: „Avem pe Ziditorul, Cel ce ne intareste pe noi.” Si,
sculandu-se, a intrat in biserica si, inaintea tuturor, a botezat pe
pagan si pe toti ai casei lui si l-a numit pe el Ioan si l-a impartasit
cu dumnezeiestile Taine, singur slujind intru acea zi si invatand pe
cel nou botezat pentru vesnica viata si, rostind catre cuvantatoarele
sale oi cuvinte de invatatura. Si, asa, a trait pana la ceasul al
noulea. Apoi, dand cea mai de pe urma sarutare si iertaciune tuturor,
multumire a inaltat lui Dumnezeu pentru toate cele negraite ale Lui
daruri si, inca multumirea fiind in gura lui, si-a dat sufletul sau in
mainile lui Dumnezeu si s-a adaos Arhiereul catre Arhierei si marele
tunet al Cuvantului catre propovaduitori, in ziua dintai a lui ianuarie
intru al cincisprezecelea si cel mai de pe urma an al imparatiei lui
Valens si intru al patrulea an al imparatiei lui Gratian, care a
imparatit dupa Valentinian, tatal sau. Sfantul, marele Vasilie, a
pastorit Biserica lui Dumnezeu opt ani sase luni si saptesprezece zile.
Si a vietuit de la nasterea sa cincizeci de ani. Iar paganul cel nou
botezat, vazand ca Sfantul a murit, a cazut la picioarele lui si, cu
lacrimi, a zis: „Cu adevarat, robule al lui Dumnezeu Vasilie, si acum
n-ai fi murit, daca tu insuti n-ai fi voit.”

Si adunandu-se
multime de arhierei, au cantat psalmii cei de deasupra gropii si au
ingropat cinstitele moaste ale Sfantului, placut al lui Dumnezeu
Vasilie, in Biserica Sfantului Mucenic Evpsihie. Iar Sfantul Grigorie,
Cuvantatorul de Dumnezeu, atunci episcop al cetatii Sozima, fiind
instiintat de aceasta, a scris cunoscutul cuvant de ingropare. Si
venind l-a citit pe el deasupra mormantului cu multe lacrimi, laudand
pe unul Dumnezeu in Treime, Caruia se cuvine marire in veci! Amin.

( Proloage)

Postat in Minuni de Parintele Zisu Iulian