Întru aceastã zi, Cuvânt ca sã nu osândim pe nimeni.

In zilele imparatilor Leon si Alexandru.

In zilele imparatilor Leon si Alexandru (886-912) un domn
oarecare din Peloponez a cumparat un copil, tatar de neam, ai l-a dat
pe el preotului, ce-i slujea in biserica din casa lui, sa-l creasca si
sa-l invete carte. Iar, dupa ce se deprinsese, copilul slujea preotului
la trebuinta lui. Si cand era el de doisprezece ani, l-a intrebat pe el
stapanul lui: „Oare tatarii crestini sunt?” Si i-a raspuns lui: „Ba nu,
stapane al meu, nu sunt crestini; inca, dupa cat mi se pare, nici eu nu
sunt botezat.” Si i-a zis stapanul lui: „Apoi cum te impartasesti,
nefiind crestin. Eu socoteam ca tu esti botezat si, pentru aceea, n-am
oprit pe preot ca sa-ti dea facatorul de viata Trup si Sange al
Domnului nostru Iisus Hristos.” Si i-a raspuns copilul: „Eu stapane,
n-am stiut. Ci, cum vedeam pe alti copii impartasindu-se, asa si eu ma
impartaseam.” Atunci a chemat domnul acela pe preot si i-a poruncit sa
boteze pe copil.

Deci, dupa ce l-a botezat si dupa
sfarsitul Dumnezeiestii Liturghii, a venit indata copilul la stapanul
sau, tinandu-si faclia aprinsa si i-a zis lui domnul sau: „Mergi de
cheama pe cel ce te-a botezat pe tine.” Iar copilul, mergand, a aflat
pe preot ingrijind Sfintele Daruri si, intorcandu-se, a zis stapanului
sau: „Nu este acum, stapane, cel ce m-a botezat pe mine.” Si i-a zis
stapanul: „Cum de a iesit atat de repede?” Si iarasi a zis copilului:
„Mergi de cheama pe cel ce te-a botezat pe tine.” Iar copilul, iarasi
mergand, a aflat pe preot acoperind Sfintele Daruri. Si, intorcandu-se
a zis stapanului sau: „Nu este acum, stapane, cel ce m-a botezat pe
mine.” Si a zis stapanul: „Nu a putut iesi atat de repede.” Si iarasi a
zis copilului: „Mergi de cheama pe cel ce te-a botezat.” Iar copilul
mergand, a vazut pe preot si i-a spus Stapanului: „Nu este acolo cel ce
m-a botezat.” Deci, s-a mirat domnul si a zis catre alta sluga: „Mergi
de cheama pe preot.” Iar sluga mergand, l-a aflat pe el ispravind de
ingrijit Sfintele Daruri si l-a chemat pe el. Iar dupa ce a venit, a
zis stapanul catre copilul cel botezat: „Cum de ai zis tu ca nu este
acolo cel ce te-a botezat? Cine dar este acesta?” Iar copilul a zis:
„Cu adevarat, Stapane, nu m-a botezat pe mine acesta, ca cel ce m-a
botezat avea fata ca un fulger si stralucea ca soarele si acela a facut
domnezeiasca slujba. Iar cand slujea acel infricosat preot, acest
preot, sta afara, inaintea bisericii, legat cu lant de fier peste
grumajii goi, de maini si de picioare. Si-l tineau pe el doi vineti
buzati si groaznici, pana ce acela cu chipul luminos a sfarsit
dumnezeiasca Liturghie. Si inca era el in biserica atunci, cand am
venit eu la tine, stapane, si tu m-ai trimis sa-l chem pe el.” Si
acestea auzindu-le domnul, s-a mirat si frica l-a cuprins pe el pentru
cele ce se ziceau de catre copil.

Deci, luand de mana pe
preot, l-a dus pe el in camara sa si i-a zis lui: „Ce sunt acestea, pe
care le spune copilul.” Iar preotul, cazand la picioarele domnului
aceluia, cu lacrimi, a zis: „De vreme ce Domnul Dumnezeul meu n-a
tainuit de stapanul meu cele despre mine, ii voi spune adevarul: Eu
stapane al meu, cand eram la locul si patria mea, fiind ispitit de
vrajmasul sufletelor noastre, am cazut in pacat. Si instiintandu-se
episcopul meu, mi-a dat mie canon ca sa nu ma mai ating de cele
preotesti. Insa eu, sarac fiind si fara de popor neputand trai, am
venit aici si tu stapanul meu, milostivindu-te spre strainatatea si
saracia mea, m-ai primit pe mine in casa ta. Iar eu, ticalosul, calcand
constiinta mea si canonul cel dumnezeiesc nepazind si vesnicele si
infricosatele munci uitandu-le, am slujit pana astazi. Insa, de vreme
ce Dumnezeu a descoperit cele despre mine, nu mai sunt vrednic de acum
nici sa privesc la tine, stapanul meu.”

Deci, acestea
auzind domnul acela i-a zis lui: „Omule, mai de folos iti era tie sa-ti
ceri painea ta, decat, pentru viata aceasta vremelnica, sa calci
porunca lui Dumnezeu, indraznind la cele de neatins si infricosate, ca
despre acestea zice dumnezeiescul Apostol, ca ingerii doresc sa
priveasca, dar tu cum ai indraznit, nevrednic fiind?! Insa de vreme ce
iubitor de oameni este Dumnezeu si primeste pe cel ce se pocaieste cu
adevarat, mergi, dar la o manastire si mult sa te caiesti in cealalta
vreme a vietii tale, ca sa-ti fie tine milostiv Domnul, pentru o
necuratie ca aceea a ta. Ca nu este alt pacat mai rau, afara de acela
cand preotul, nevrednic fiind, indrazneste a sluji tainele lui
Dumnezeu.” Si acestea zicand, l-a trimis pe dansul la manastire.
Dumnezeului nostru marire, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian