Timpul nu este doar un concept sau o unitate de măsură în care este încadrată viaţa pământenilor, ci clipă în universurile veşniciei. Ştiinţa chiar constată că este o secvenţă în care se regăseşte tot cosmosul. Timpul este dăruit de Dumnezeu, şi totul are un sens, un rost, un scop, chiar dacă îl înţelegem mereu cu întârziere. Deja timpul înseamnă umanitate şi identitatea în care suntem cuprinşi, fiind un dar de la El. Unii spun că e o întâmplare sau hazard, fără să simtă raţionalul, dar nouă ne este dat ca ,, azi ” să ne lucrăm mântuirea. Timpul îşi poate lua doar huma, pe când Veşnicia, sufletul. Acesta este motivul pentru care la un moment dat vorbim de timpul pierdut, pe care îl vrem mereu înapoi pentru că am înţeles sensul. Ca oameni religioşi şi ortodocşi, păstrători ai ,, vechilor cazanii” măsura ca o distincţie a personalităţii umane o dă doar Evanghelia care este deasupra timpului, deoarece,, Cerurile şi pământul vor trece dar cuvintele Mele vor rămâne”. Zeităţile Antichităţii precum Cronos şi Ianus aparţin trecutului, pe când Hristos este Alfa si Omega. Veşnicia din noi, dă importanţa de ,,chip şi asemănare” în care am fost zidiţi. Chiar dacă ne-am purtat ca fii risipitori anul trecut, azi cerem iertare pentru îndreptare. Suntem conştienţi că nemărturisirea activează un cod genetic în arborele genealogic de care suntem răspunzători până la al nouălea neam. În responsabilitatea vremurilor materialiste să adunăm totuşi cu râvnă în fiecare zi puţină spiritualitate. Pervertirea noastră nu trebuie motivată de avalanşa civilizaţiei informatice. Împărăţia lui Dumnezeu nu este doar ,, mâncare şi băutură” ci slujbă de Liturghie.

Să cântăm: Nouă azi ne-a răsărit )

Calendarul nostru ortodox ne aminteşte că trebuie sa aducem slavă mereu lui Hristos. După ritualul legii evreieşti, Iisus este si rămâne ,,uns ” şi ,, mântuitor”, El este Ieşua sau Mesia, adică Fiul lui Dumnezeu. Astfel se împlineşte profeţia lui Ieremia, rostită cu sute de ani înainte ,, voi face alt popor nou şi alt nume voi da, şi altă sărbătoare vor ţine”. Suntem ,,Hristianos”, botezaţi în numele Sfintei Treimi, rugându-ne în liturghie şi cinstind ziua de Duminică ,,Pentru aceea Dumnezeu L-a preaslăvit şi I-a dăruit Lui nume care este mai presus de orice nume, pentru că întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor dedesubt, şi să mărturisească toată limba că Domn este IIsus Hristos, întru slava Lui Dumnezeu – Tatăl.” (Filip.2 9-11). ( Să cântăm :  Mărire-tru cele-nalte )
Urmarea lui Hristos este adevăr, evanghelie, sfiinţenie. Dovadă o dă Biserica împreună cu Sfinţii din sinaxare şi martiorologii

.(Să cântăm : Doamne, ale Tale Cuvinte! )

Tot astăzi este şi ziua Sfîntului Vasile cel Mare, model de urmat, comportament de ierarh, născut în secolul al IV lea, în provincia Capadocia, dintr-o familie creştină. Este ales Arhiepiscop de Cezareea, în anul 370, şi trece la cele veşnice la 1 ianuarie 379 fiind unul dintre marii sfinţi ai Bisericii creştine. Dacă vrei să înţelegi cum a zidit Dumnezeu Cerul şi pămîntul , citeşte opera sa ,, Xexaimeron”. Dacă doreşti să afli despre lucrarea Treimii în lume deschide tratatul ,, Despre Duhul Sfînt”. Când trebuie să-ţi apari credinţa învaţă din Omiliile la Psalmi. A construit azile, spitale, lucru recunoscut de istorie cu numele de ,,Vasiliade.”,, Ai învins Galileene” răcnea muribundul împărat mare prigonitor al creştinilor Iulian Apostatul despre care sf. Vasilie cel Mare coleg de universitate profeţea: ,, Nu ştie imperiul ce viperă creşte la sânul său” Nume regesc ,,Bazileos” lasă ortodoxiei Sf. Liturghie, şi exorcizare in Molidve, ca să poţi birui pe cel rău. Pentru anul ce l-am trecut rostim ca şi proorocul Samuel ,, Până azi ne-a ajutat Dumnezeu.” ! (1Sam.1 12).Doamne, fi cu noi!

( Să cântăm: Praznic luminos )

Ca să ne fie bine trebuie să-l ascultăm pe apostolul Pavel, care ne învaţă să lepădăm “lucrurile întunericului” zicându-ne: “Luaţi bine seama cum umblaţi nu ca nişte neînţelepţi ci ca cei înţelepţi răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele”. (Efeseni.5 15-16).
Să ascultăm de Hristos şi Biserica Lui, nădăjduind în mijlocirea Maicii Domnului şi a tuturor Sfinţilor!
Primiţi, româneşte tradiţiile acestei zile cum sunt; semănatul, sorcova, pusul cănilor, cepele, mascaţii, jocul ursului, deoarece fac parte din etno-geneza, simbioza şi folclorul acestui popor.
Toate ne înveselesc în această zi a Anului, dar bucuria deplină şi de folos rămâne Hristos. (Să cântăm:  La Vitleem colon-n jos..)

Cu binecuvântare Întru Mulţi Ani!pr. Zisu Iulian

,,Hristos se  naşte, slăviţi-L Hristos din ceruri întâmpinaţi-L Hristos pe pământ, înălţaţi-vă Cântaţi Domnului tot pământul Şi cu bucurie popoare,lăudaţi-L Căci S-a preaslîvit!”

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian

Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri, ne-a dat prieteni străluciţi, îmbrăcaţi ca o pară de foc, luminaţi puternic, duhuri slujitoare, trimişi să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor să moştenească mântuirea. Aceştia sunt îngerii, trimişii cerului, ca să ne ajute să mergem la Împărăţie. Ca să aflăm mai multe despre ei trebuie să nu ne îndoim de noi înşine şi să deschidem paginile Sfintei Scripturi şi Tradiţii, ca să ştim despre aceşti locuitori ai lumii nevăzute. Numărul lor e de mii de mii precum norul, cântând Liturghia cosmică: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot”. Toate popoarele pământului în toate vremurile au crezut în îngeri. Ei scriu numele noastre în Cartea Vieţii, aducând lumii marea teologie care este străjuită de ei. Doar cu raţionalul nu se poate pătrunde în lumea lor, iar când mândria s-a încuibat în cei care au vrut detronarea Domnului, pedeapsa întunericului a venit peste ei. ” Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte” a răsunat trâmbiţa voievodului ceresc şi de atunci a încetat căderea, iar pomul Vieţii şi Raiul se păzesc cu sabie de foc. Aşezămintele liturgice, cultul Bisericii şi cântul psaltic în canon este adresat puterilor îngereşti şi îngerului păzitor, fiind pomeniţi cu evlavie. Ei sunt Serafimi, Heruvimi, Tronuri, Domnii, Puteri, Stăpânii, Începătorii, Arhangheli, Îngeri. Sunt creaţi înaintea omului şi a celor ce se văd, fiind raţionali, au voinţă statornicită în bine, fire înţelegătoare, tari în virtute, nemuritori prin Har, netrupeşti, fără gen şi împrumută materie pentru a lua înfăţişare şi formă văzută. Se deplasează oriunde cu voia lui Dumnezeu, slujindu-l pe om de la botez, până la moarte şi până la judecată. El stă pe umărul nostru, urcă în cer şi ne arată drumul văzduhului. Sunt realitatea de care ne vom convinge la ieşirea din lumea aceasta, când vom mulţumi pentru acest dar şi această călăuză. Biserica în iconografie îi reprezintă purtând aripi, ca o dovadă a rapidităţii lor şi cu înfăţişarea copiilor, datorită nevinovăţiei lor. Să-i cinstim pentru că văd pururi faţa lui Dumnezeu, să nu-i supărăm fiindcă ei ţin cădelniţa de aur în care sunt rugăciunile tuturor sfinţilor. Din cauza slăbiciunilor noastre ne-au fost daţi, aducând gândul cel bun, ne ridică din cădere şi ne feresc de cel viclean. Să ascultăm, să fim cu luare aminte la glasul lor, să nu ne împotrivim lor căci „numele Meu este în el”. Dacă specia îngerilor a dispărut din istoria pământenilor, este din cauza comportamentului nostru păcătos, iar ei de abia mai apar pruncilor în vis. Ştiind folosul lor, dreptcredincioşii în cor rostesc: ” Înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor al sufletelor şi trupurilor noastre la Domnul să cerem”. Vă îndemn să nu uitaţi rugăciunea copilăriei voastre: „Înger, Îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu/ Eu sunt mic, tu fă-mă mare/ Eu sunt slab tu fă-mă tare/ În tot locul mă-nsoţeşte şi de rele mă fereşte!”

pr. Zisu Iulian