Intru aceasta zi, cuvant despre Sfantul Chiril, patriarhul Alexandriei.

Pentru dragostea mea, iarta-l, ca mult s-a nevoit pentru cinstirea
mea.

Sfantul acesta Chiril, om fiind, macar ca era atat de inaintat in
sfintenie, avea inca oarecare patima omeneasca, dar a indreptat-o pe
aceasta in chip minunat. Ascultati care era patima si indreptarea ei:
Fiind marele Chiril rudenie si nepot patriarhului Teofil, vrajmasul
Sfantului Ioan Hrisostom, si crezand adevarate toate mincinoasele
invinuiri care le graia unchiul sau Teofil contra Sfantului Ioan
Hrisostom, nu din rautate, ci din prea mare incredere in unchiul sau,
fericitul Chiril se pornise si el asupra sfintitului si dumnezeiescului
Hrisostom, avand manie asupra lui, nu numai cand acesta traia, ci si
dupa moartea lui. Pentru aceasta, nu voia nici sa-l pomeneasca in
pomelnicele celorlaiti patriarhi, precum era si este obiceiul.

Deci,
Apotic, atunci patriarh al Constantinopolului, a scris catre fericitul
Chiril o scrisoare, aratand ca si el a fost o vreme vrajmasul lui
Hrisostom, dar, mai pe urma, cunoscand nevinovatia si curatia acelui
barbat sfant, s-a pocait din greseala lui si a pomenit numele lui
Hrisostom impreuna cu ceilaiti Sfinti, si-l sfatuia frateste pe Sfantul
Chiril, sa scrie numele lui Hrisostom in pomelnice si sa-l pomeneasca.
Insa Chiril nu-l asculta, nevoind sa defaime sinodul tinut impotriva
lui Hrisostom, pe vremea unchiului sau Teofil.

A mai scris
catre Chiril patriarhul si Sfantul Isidor Pelusiotul, ca unul ce-i era
rudenie si mai batran cu varsta, sfatuindu-l ca nu se cuvine a judeca
pe cineva din oameni, pana nu va cerceta el singur amanuntit pricina si
greseala omului aceluia. Inca si alta epistola a mai scris Sfantul
Isidor catre Chiril, in care-i zicea: „Ma numesti ca sunt parintele tau
si ma tem de osanda. Asculta-ma pe mine, sa nu te osandesti si tu de
Dreptul Judecator, Cel ce nu cauta la fata, leapada-ti mania asupra
celui mort si nu tulbura Biserica celor vii, pricinuindu-i neliniste”.

Deci,
citind scrisorile Sfantului Isidor, a inceput fericitul Chiril a se
indrepta si a-si cunoaste greseala. Dar s-a indreptat desavarsit, avand
un vis ca acesta: I s-a aratat Sfantul, ca se afla intr-un loc de
negraita frumusete si bucurie. Vedea acolo pe Avraam, Isaac si lacob si
Sfinti multi din Legea veche si din cea noua a Evangheliei. Si a vazut
in acel loc o biserica luminata, de neintrecuta frumusete, iar inautru
popor mult, care canta o dulce cantare. Si, intrand Sfantul in
biserica, s-a umplut cu totul de bucurie si de dulceata in inima sa, ca
vedea pe Doamna noastra, Nascatoarea de Dumnezeu, de ingeri multi
inconjurata si stralucind de negraita slava. Mai vedea acolo si pe
Sfantul Ioan Hrisostom, stand aproape de Nascatoarea de Dumnezeu, cu
mare cinste si stralucind cu minunata lumina, ca un inger al lui
Dumnezeu, si tinand in maini cartea invataturilor sale. Si mai erau si
alti barbati slaviti, multime, care stateau cu dansul ca niste
slujitori, inarmati toti, ca si cand aveau de dat o lupta oarecare.

Deci,
dorea fericitul Chiril sa se inchine Stapanei, Nascatoarei de Dumnezeu
si, pornind, a alergat spre ea ca sa-i faca inchinaciune, dar indata
Sfantul Ioan, impreuna cu purtatorii sai de suliti, au alergat cu manie
impotriva lui si nu numai ca l-au oprit de a se apropia de Maica
Domnului, dar si din biserica aceea l-au izgonit. Si cum sta Sfantul
Chiril, framantand intru sine mania sa contra Sfantului Ioan Hrisostom,
care-l izgonise din biserica, iata, a auzit pe Stapana noastra,
Nascatoarea de Dumnezeu, mijlocind catre Sfantul Ioan, ca sa-l ierte si
sa nu-l goneasca din biserica aceea, zicand: „Iarta pe Chiril, a zis
Preasfanta catre Ioan, ca din necunostinta a luat pornirea lui cea rea
impotriva ta si vei vedea, cand isi va da seama, ca din nestiinta, a
ajuns la aceea pornire rea”. Dar Ioan se arata ca nu primea sa-l ierte.
Atunci, Preasfanta Nascatoarea de Dumnezeu, a zis catre sfantul Ioan:
„Pentru dragostea mea, iarta-l, ca mult s-a nevoit pentru cinstirea
mea, rusinand si infruntand pe Nestorie, ocaratorul meu, iar pe mine,
Nascatoarea de Dumnezeu, propovaduindu-ma oamenilor. Iata-l ca mult s-a
ostenit pentru mine.” Acestea auzindu-le Hrisostom de la Nascatoarea de
Dumnezeu, indata s-a imblanzit si, chemandu-l inlauntru a imbratisat pe
Sfantul Chiril, ca un prieten pe prietenul sau, si cu dragoste il
saruta. Si astfel, s-au impacat si s-au imprietenit Sfintii amandoi, in
visul acela, prin mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu.

Deci,
Sfantul Chiril, desteptandu-se si socotind in amanunt acest vis, s-a
pocait mult si singur se certa pe sine, pentru o patima desarta si
nesocotita impotriva unui barbat sfant si bineplacut lui Dumnezeu. Si,
adunand indata pe toti episcopii Egiptului, a facut mare sarbatoare lui
Hrisostom, a scris numele lui in diptice si-l pomenea impreuna cu
Sfintii cei mai mari si in fiecare an il fericea pe el cu cuvinte de
lauda. Si asa s-a ridicat pata aceasta de pe sfintenia Sfantului
Chiril.

( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian