De numele cetăţii şi oraşului biblic Ierihon, sunt legate multe evenimente sfinte. Cercetările arheologice spun că este întemeiat de cananiţi prin anul 7000 î.Hr, iar poporul lui Israel condus de Iosua Navi, îl cucereşte în mod miraculos, înconjurându-l de şapte ori în şapte zile, în sunet de trâmbiţă, când zidurile cetăţii se prăbuşesc. Prin tragere la sorţi, aşa cum era obiceiul la evrei, revine sub stăpânirea tribului seminţiei lui Veniamin. Mai târziu este cunoscut sub numele de “oraş al palmierilor” prin care au trecut proroci precum Ilie şi Elisei. Datorită climei calde de aici, regele Irod cel Mare, îşi va construi trei palate ca reşedinţă de iarnă, deoarece temperatura este de plus 20 grade, fiind sub nivelul marii cu 400 m. În anul 68 d.Hr, Vespasian împăratul Romei, distruge oraşul, iar în 325 d. Hr, apare în documente având o populaţie creştină şi chiar o episcopie. În timpul Imperiului Bizantin, împăratul Justinian, întemeiază un aşezământ pentru creştini şi o biserică închinată Maicii Domnului. Invazia perşilor din 614 d.Hr şi a musulmanilor din 638 d.Hr, a dus la decăderea şi asemănarea cu un sat arab. În secolul al 12-lea, este cucerit de cruciaţi, şi va deveni înfloritor după primul război mondial, datorită exportului de fructe. De aici era orbul Bartimeu, care a fost vindecat de Mântuitorul şi vameşul Zaheu, care se urcă într-un dud ca să-l vadă pe Fiul Lui Dumnezeu. Pe câmpia Ierihonului, la şapte km distanţă de oraş, curge râul Iordan. Iar pe drumul de la Ierusalim la Ierihon, cade între tâlhari, omul ajutat de samarineanul milostiv. În zare se vede muntele Quarantaniei, unde a fost ispitit Domnul de cel rău, iar în apropiere Marea Moartă, unde se varsă Iordanul, şi peşterile eseenilor de la Qumran, unde au fost descoperite sulurile de la Marea Moartă (1947), care dovedesc autenticitatea Bibliei. După peregrinarea de 40 de ani în pustiu, primul oraş cucerit de fii lui Israel, este Ierihonul, iar în 1994, tot acest oraş este primul cedat palestinienilor, împreună cu Fâşia Gaza, recuperat apoi şi retrocedat în martie 2005. În 1999, oraşul Iaşi se înfrăţeşte cu Ierihonul, iar simbolurile împărţite sunt un tablou cu peisaj de iarnă dăruit de ieşeni, respectiv, o statuie din sidef cu Iisus Hristos. Preotului Ilarion Argatul de la mănăstirea Cernica, îi apare în vis Maica Domnului, care-i porunceşte să ridice aici, la Ierihon, o biserică. Află de la moş Dumitru, român din părţile Brăilei, stabilit în ţara sfântă, că părinţii lui au un loc şi o căsuţă la Ierihon. Aşa a vrut Dumnezeu, ca părintele să cumpere pământul, pe care- l donează Patriarhiei Române. Visul său era ca el să ridice o biserică, dar comportamentul localnicilor de a nu face o biserică creştină aici, l-a împiedicat să-şi împlinească dorinţa. Pe patul de moarte lasă această misiune fiului său, preotul Ioan Argatul.

                                                              
În 1995, s-a decis construirea aşezământului românesc de la Ierihon, sub conducerea superiorului la locurile sfinte Ieronim Creţu. În 1999, demarează lucrările, care cu obolul românilor s-au finalizat. Iată încă un motiv pentru care Ierihonul este un pământ scump tuturor pelerinilor români, care vor poposi în ţara Sfăntă.

Am bucuria sufletească că am putut contribui alături de câţiva oameni de suflet care m-au ajutat la zidirea bisericii noastre cu suma de aprox. 4500 dolari pentru care ni s-a trimis chitanţă de încasare a banilor trimişi.

(pr. Zisu Iulian)