Această scenă pământeană pe care muritorii o folosesc pentru a ajunge la cer este marcată şi locuită cu duplicitate de muilţi oameni care nu au   dorit să ia aminte şi la învăţătura Evangheliei. Exemplul dat în acestă Duminica a 25-a după Rusalii se potriveşte cu  apucăturile noastre. Ne  rodesc,, ţarinile din belşug” dar uităm  de Noi.. Ici,colo mai răzbate o rază de sfintenie, iar aceştia se pot număra pe degete . Grijile celui dat exemplu de necumpâtare şi lăcomie de multe ori sunt  ale noastre, purtând doar rezerva că dacă ar ,, fi dat norocul peste noi” ne comportam la fel. Poate mai bine că nu ni s-a dat această încercare, pentru că am fi suferit nu numai de lăcomie ci de nebunie. Bogaţia dintr-o dată i-a luat mintile acestui personaj aşa de repede încât imediat a plănuit că va strica hambarele ajunse după  recoltă neâncăpătoate şi va face altele mai mari. Dumnezeu  îi mai dă o ultimă şansă deoarece ,, nu doreşte moartea păcătosului ci îndreptarea lui”. Se aştepta la un gram de cumpătare şi un pic de dărnicie. Îl judecăm mereu când îl pomenim în această pildă, dar trebuie ca fiecare să înveţe câte ceva. De multe ori şi nouă ne prisosesc destule dar  motivăm că nu suntem la fel de bogaţi. Omule, nu uita că pe oricine poţi păcălii însă nu şi pe Dumnezeu! Când din avariţie nu te opreşti la timp acest păcat îţi îngroapă şi sufletul. Preocuparea materialistă face din tine un afacerist iscusit,dar un  nepriceput când nu investeşti şi în cer. Ştia că are şi suflet dar credea că materia îi va ţine permanent de foame. În loc să-i găsească hrana potrivită, îl trimite tot la cele din lume zicând:,, mănâncă, bea, veseleşte-te, odihneşte-te”. Era de aşteptat că va primi şi o veste rea şi un calificativ adecvat. Să-ţi spună Dumnezeu că ai luat-o razna, e apăsător, este iad dacă nu te întorci la timp.Şansa noastă este că Dumnezeu care ne vrea fii, încă mai ne aşteptă !. Mă întreb ca şi tine, până când? Şi cum ,,ulciorul nu merge de multe ori la apă”, a venit şi clipa. Bogatul s-a trezit dincolo auzind mustrarea:,, nebune, toate c\te ai strâns tu ale cui vor mai fi?”.Veţi spune şi voi glumind : urmaşilor! Genetica şi manifestarea ca rostogolire a păcatului neiertat dovedeşte contrariu! Nici el nici noi nu am sărăci definitiv dacă am fi şi cumpătaţi şi  darnici. Cred că oricine care aude şi îşi tălcuieşte această pildă rostită de Mântuitorul, ar trebui să-şi schimbe comportamentul dacă ţine la el, la cei dragi, la Viaţă. Frate, vine moartea când nu mai poţi face nimic pentru mântuire. Istoria şi literatura dar şi viaţa de zi cu zi povestesc de ..Avarul” lui Molierre sau ..Hagii Tudose ” şi terminâ cu oricare pământean care are asemenea apucături. Indirect ne avertizează comic şi ironic de atitudinea iresponsabilă a celor care uită de Dumnezeu şi aproapele lui, de Legea evangheliei şi a bunului simţ. Bogatul ca şi mulţi alţi care fac întocmai au murit pentru totdeauna. Morala parabolei din învăţătura Scripturii transmite în auzul nostru o povaţă prin aceste cuvinte:sfinte,, aşa se întâmplă cu cel ce îşi adună comoară pentru sieşi şi nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte”. Chiar dacă aici făcea parte dintr-un clasament al bogaţilor Acolo a rămas fără nume fiind şters din Cartea Vieţii. Folosind cumpătarea şi dăruind aproapelui cuprins de necazuri ceva din munca noastră cinstită vom avea datoria  conştiinţei împlinite şi vom dobândi. Trebuie credinţă pentru a da valoare materiei şi a o transforma în milostenie. Materia nu urcă în Cerul Cerurilor ci doar fapta bună. Păţania multora care au procedat îndărătnic să ne pună pe gânduri şi să ne trezească la realitate, dacă vrem să fim primiţi în veşnica  Împărăţie.

pr. Zisu Iulian