Intru aceasta zi, cuvant din Pandoc, ca nu se cade a cauta la fata omului.

Nu stiti ce fel de suflet este in acel sarac.

Fatarnicia
si placerea omeneasca le aflam pe amandoua, prihanite si lepadate de Sfintele
Scripturi, de vreme ce cuvintele celor fatarnici sunt viclene si laudele
lor mincinoase, aducand materie lesne stricacioasa in firea omului, ca
lemnele si finul  care atata focul. Despre ei, a zis Proorocul: „Cei
ce va fericesc, va inseala pe voi si, in loc de folos, va fac pe voi a
pacatui. Ca bogatul aduna prieteni multi, iar saracul, si de cel ce-i este
prieten adevarat, se desparte; si moartea saracului nebagata in seama va
fi”. Iar noua nu se cuvine a face asa, ci datori suntem a ne sfii unul
de altul, si nu trupeste sa cautam pe aproapele. Si sa ne ferim ca intre
noi sa nu fie nimic din cele ale prietenilor celor fatarnici; ci, adica,
in Hristos, sa scoatem pe sarac din mainile pacatosilor si sa-l izbavim
pe el. Pentru ca zice Psalmistul: „Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac
oamenilor; rusinatu-s-au ca Dumnezeu i-a urgisit pe ei” (Ps.52,7). Ca nu
este bine a fi rusinat la judecata. Ca, zice Scriptura: „Sa nu primesti
sprijin omenesc pentru sufletul tau, nici sa te invoiesti cu vreun dregator
la judecata”. Caci a zis dreptul Iov: „Cautand la fata voastra nu voi minti”.
Iar Iacov zice: „Fratii mei, nu cautand la fata omului sa aveti credinta
in Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Caci, daca va intra in adunarea
voastra un om cu inele de aur in degete, in haina stralucita, si va intra
si un sarac, in haina murdara, iar voi puneti ochii pe cel care poarta
haina stralucitoare si-i ziceti: Tu sezi bine aici, pe cand saracului ii
ziceti: Tu stai acolo, in picioare, sau: Sezi jos, la picioarele mele,
n-ati facut voi, oare, in gandul vostru, deosebire intre unul si altul
si nu v-ati facut judecatori cu socoteli viclene?” (Iacob, 2, 1-3). Ca
nu stiti ce fel de suflet este in acel sarac, nici in cel cu haina luminoasa
si n-ati luat seama ca este si un judecator al gandurilor celor rele. Si
iarasi, mai zice: „Daca pliniti Legea lui Hristos, adica sa iubesti pe
semenul tau ca pe tine insuti, bine faceti. Iar de va uitati la fata, pacat
faceti, si veti fi mustrati, de Lege, ca niste neascultatori”. Asemenea
si la Pilde, zice: „Nu este bine a se sfii de fata celui necurat si nu
se cuvine a se abate de la dreptate, la judecata. Ca cel ce zice celui
necurat, ca este drept, blestemat este de noroade si urat intre neamuri.
Iar cel ce mustra pe cel necurat, il face lui bine, ca sa vie catre dansul
binecuvantarea”. Si Pavel zice: „Nu este fatarnicie la Dumnezeu, cei ce
se socotesc, aici, a fi mari, acolo, nimic nu vor fi. Ca Dumnezeu nu se
uita la fata. Ca i-a zis Dumnezeu lui Samuil, pentru fiii lui Israel: Sa
nu te uiti la fata si la marimea lor, ca omul la fata cauta, iar Dumnezeu
la inima priveste”. Inca si Domnul, auzind de la unii: „Iata mama Ta si
fratii Tai stau afara, vrand sa Te vada, a raspuns si a zis, intinzandu-Si
mana Sa spre ucenicii Sai: Iata mama Mea si fratii Mei. Ca, oricine va
face voia Tatalui Mei, acela Imi este Mie frate, sora si mama”. A Caruia
este slava in veci. Amin.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian