Pe tăbliţele de lut de la El-Amarna, apare prima atestare documentară a străvechiului oraş Jerusalem, care datează din secolul 16 î.d.Hr., fiind cunoscut sub numele de Urasalim. 
Numele său înseamnă “Oraşul Păcii”, iar cartea Facerea ne spune că în acest loc s-a întâlnit Avraam cu Melchisedec, regele Salemului. În 1006 î.d.Hr., împăratul David, după ce cucereşte oraşul, îl împrejmuieşte ca pe o fortăreaţă cu ziduri, iar în Sion, îşi face un turn de pază, numindu-l cetatea lui David. Prin 950, î.d.Hr., Solomon ridică aici Templul, apoi caldeenii şi mai târziu Antioh pustiesc oraşul, fiind refăcut pe la 520 î.d .Hr, şi întărit de Irod cel Mare, sub care cunoaşte o perioadă de dezvoltare. Generalii romani, Titus şi Vespasian, îl trec prin sabie şi foc în anul 70 d. Hr., distrugând atât Templul, cât şi o parte din Oraşul Sfânt. În urma răscoalei condusă de Bar – Cochba, este ras din temelii iar împăratul roman Adrian începe rezidirea, schimbându-i numele în Aelia Capitolina. Sub Constantin cel Mare(307-337), cunoaşte cea mai înfloritoare perioadă, construindu-se foarte mult în epoca bizantină, până la 614, când este ocupat de perşii regelui Hosroe. În 628 este recucerit de împăratul bizantin Heraclius, dar în 637, cade asediat de califul arab Omar, care-l va stăpâni 500 de ani. Cruciada I 1096-1099, condusă de Godefroy şi Balduin, întemeiază Regatul Creştin de Ierusalim, care va dăinui până în 1187, când Saladin al Egiptului, îl trece sub stăpânire arabă. Soliman al II-lea zis Magnificul, în 1516, îl alipeşte Imperiului Otoman, apoi îl fortifică cu ziduri groase de apărare(1532 -1541). De abia în 1917, după căderea Imperiului Otoman, Ierusalimul intră sub protectorat Britanic, ce va dura până la 14 mai 1948, când se înfiinţează în urma Conferinţei de Pace, statul Israel. Zidurile Cetăţii Sfinte în lungime de peste 3 km, au şi astăzi Poarta lui Irod, Poarta Damascului, Poarta Nouă, Poarta Sionului, Poarta Magrebinilor, Poarta Rabinilor, Poarta Sf. Ştefan, Poarta Leilor, Poarta Jaffa, Poarta Oilor. Mai este încă o intrare actualmente astupată, numită Poarta de Aur, despre care, creştinii spun, că prin acest loc, va trece la sfârşitul veacurilor, Hristos ca Judecător, şi ea va rămâne permanent deschisă. Oraşul vechi are 4 cartiere numite: grec şi latin, armean, evreiesc şi musulman. În cartierul grecesc se află Patriarhia Ortodoxă împreună cu Biserica Sf. Mormânt şi cu toată administraţia, numită Frăţia Locurilor Sfinte. Aici slujeşte Patriarhul de Ierusalim, cu 16 mitropoliţi şi episcopi, fiind şi sediul comunităţii ortodoxe. În cartierul latin se află misiunile romano-catolice pentru ţara Sfântă. În cartierul armean, este reşedinţa Patriarhului Armean şi moaştele Sfântului apostol Iacob, ucis de Irod. Cartierul iudaic este locuit de evrei tradiţionalişti, care-şi fac rugăciunea zilnic la Zidul Plângerii, aşteptând vremurile glorioase ale lui David. Cartierul musulman este pe esplanada muntelui Moria, unde Avraam a vrut să-l jertfească pe fiul său Isaac. Între 1688-1691, pe locul unde era Templul lui Solomon, arabii au ridicat Moscheea lui Omar, iar în secolul al VIII-lea, în apropiere şi Moscheea El- Aqsa. Ierusalimul rămâne locul de întâlnire al monoteismului creştin, iudaic şi musulman, care rosteşte fiecare separat: “Aşa grăieşte Domnul!”

pr. Zisu Iulian

Dovada veşniciei noastre

Lazăre, vino afară!

1.	Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.
2.	Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav.
3.	Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.
4.	Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.
5.	Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6.	Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era.
7.	Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea.
8.	Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo?
9.	A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi;
10.	Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
11.	A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.
12.	Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine.
13.	Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă.
14.	Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit.
15.	Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el.
16.	Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El.
17.	Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt.
18.	Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.
19.	Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru fratele lor.
20.	Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă.
21.	Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
22.	Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.
23.	Iisus i-a zis: Fratele tău va învia.
24.	Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.
25.	Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
26.	Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?
27.	Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.
28.	Şi zicând aceasta, s-a dus şi a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învăţătorul este aici şi te cheamă.
29.	Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El.
30.	Şi Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31.	Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă şi a ieşit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo.
32.	Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
33.	Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine.
34.	Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi.
35.	Şi a lăcrimat Iisus.
36.	Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea.
37.	Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă aşa ca şi acesta să nu moară?
38.	Deci suspinând iarăşi Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea.
39.	Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi.
40.	Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
41.	Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
42.	Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis.
43.	Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!
44.	Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.
45.	Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.
46.	Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus.
47.	Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni?
48.	Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul.  Partea I Partea a II-a Partea a III-a