Într-o lume a pretextelor

,Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”.

,,Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată, toate sunt gata. Şi au început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici. Şi slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina Mea.Evanghelia Duminicii a XXVIII-a după Rusalii (A Sfinţilor Strămoşi); Luca 14, 16-24 (Pilda celor poftiţi la cină)

                                           

                     ,

Şi atunci dar şi azi trăim în două lumi, fiecare având preucupări diferite. Ca şi pe vremea Mântuitorului mai marii vremii în ,,lumea lor” iar noi în lumea de zi cu zi, avănd necazuri şi puţine bucurii. În calendar se face şi pomenirea sfinţilor strămoşi, datorită cărora fiecare popor şi generaţie a reuşit să-L cunoască pe Dumnezeu. Evreii au avut descoperirea proorocilor şi revelaţia, musulmanii pe profet, dar neamul creştinesc Întruparea: adică descoperirea totală. Dumnezeu trimite la noi pe Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos de Crăciun. Toţi  vor înţelege până la urmă mesajul:,, Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă”. Satan îşi face de cap înşelăndu-i pe mulţi, ca în rătăcirea lor să creadă că nu mai există o lume de Dincolo, cu plata şi răsplată. Vedem la tot pasul minciună, nedreptate, răutate, boală şi moarte. Fără sf. noştri strămoşi faţa lumii ar fi fost şi mai întunecată, iar iadul nu mai avea locuri libere. Facem amintirea şi pomenirea lor cu pioşenie şi avem datoria de a nu-i uita:,, Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi”. Chiar dacă lumea aleargă  cu progres şi ştiinţă multă după ,, ceva vânt ” mai sunt unii care cu statură duhovnicească împlinesc sfinţenia.,,Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră; fraţilor, vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul Iisus, ca aşa cum aţi primit de la noi dreptar cum se cuvine să umblaţi şi să plăceţi lui Dumnezeu – în care chip şi umblaţi – aşa să sporiţi tot mai mult”. Şi într-o bună zi neamul românesc va înţelege nemurirea dacilor de pe Columna lui Traian, ce-a vrut să spună Brâncuşi prin Coloana infinitului şi de ce avem shituri în peşteri şi scorburi, chilii în văi şi munţi, Biserici şi Catedrale care ne străjuiesc prin Crucea lui Hristos. Şi iată împlinirea de conştiinţă pentru fiecare ca o datorie sfântă în cuvintele sf. ap. Pavel:,, Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin! Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit”. Omul ,,oarecare” care-şi permite după câte au făcut meamurile să-i cheme totuşi la Cina cea Mare nu poate fii decât Dumnezeu, care iartă şi ne tot iartă, aşteptându-ne. Vrea să ne spună că tot ce a creat ne aparţine, este pentru noi. findcă le-a făcut doar prin Cuvânt. Se ţine de promisiune. Are cinste şi onoare, doar este Dumnezeu! Cui altcuiva să se adreseze, decât celui zidit cu atâta dragoste şi perfecţiune? Omului care deja îşi face grijă pentru hrana care trudeşte. În evanghelie este invitat de onoare ca să se bucure pe gratis la Cină de toate bunătăţile. La începuturi nu rezistase tentaţiei, ascultând de cine nu trebuia, iar acum refuză. Omule,este ultima ta şansă! De ce dai cu piciorul? Ştii că eşti încă flămând şi totusi nu vii la o masă împărătească? De cine îţi este ruşine? Poate unii sau ghiftuit din plin profitând de  bunătatea Lui, dar cel puţin vino, şi Îi mulţumeşte!. Iată, cum se roagă un bun creştin când se ridică de la masă:,,Mulţumim Ţie Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru că ne-ai săturat pe noi de bunătăţile Tale cele pământeşti şi nu ne-ai lăsat pe noi lipsiţi nici de cereasca Ta împărăţie. Ci precum în mijlocul ucenicilor Tăi, ai venit Mântuitorule, pace dându-le  lor, Aşa vino, şi la noi şi ne mântuieşte!  De ce facem aceeaşi greşeală şi fugim? La capăt cu cine vrem să ne întâlnim.? Dar gândim? Atâta belşug pe masă! Chiar dacă ai de toate, tot nu te-ai săturat! Ştie că mai vrei ceva.,,Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.Înţeleg că îţi este teamă ca Stăpânul să nu te întrebe de ce  nu-i mulţumeşti. Îţi aduc aminte că el rămâne Bun şi încă te aşteaptă, cât mai ai timp. Să întorci spatele şi să te scuzi nu-i un act nici de demnitate nici de libertate. De câte ori să fii iertat? Totul are o limită a bunului simţ. Dacă nu-ţi pasă deja e problema ta. Logic că va urma într-o zi şi judecata. Te aşteaptă. De ce nu ai venit? Unde mi-ai umblat? Doar erai din neamul lui Dumnezeu! Lui nu-I ruşine de nimeni şi iese la garduri. Are şi El libertate sâ aleagâ pe alţii  acum. Ai răs! N-ai avut timp ca să priveşti sau să asculţi. Dacă nu erai,,tu” poate te silea mai demult. Nu vrea să te înjosească. Neamurile meritau silite că nu aveau Lege. Dar tu.nici ,,schiop”, nici ,,orb”. nu eşti Crede însă că mai ai suflet! Este pe sf. masă pâine eufaristică pentru toţi în.Duminici şi sărbători. Mereu! ,,Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.” Refuzând Cina te osândeşti singur. Femeia cananiancă dorea să se sature doar cu firimiturile şi tu omule, creştine! Cele cinci simţuri să nu fie doar plăcere şi păcat, fiindcă indiferent cât pământ ai luat ne trebuie ca în romanul lui Tolstoi, doar doi metri pătraţi. ,,Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul!”. De fapt tema evangeliei rămâne tot Împăraţia cerurilor. Numai dacă nu vrei nu pricepi. Prabola doar îţi uşurează accesul. Nici cărturarii nici farisei nici învăţătorii de lege, nici ,,alţii” nu au scuză. Oare motivele celor care au refuzat erau întemeiate? De muncă  vei fi robit toată viaţa. Doar nu vrei să fii ,,slobod” când eşti chemat la cele Sfinte? Găseşte puţin timp şi mulţumeşte petru că Dumnezeu ţi-a dăruit familie şi copii. Încă se potrivesc cuvintele Scripturii:,, Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian



v. 3.0 Copyright © 2004-2013 Catedrala Navigatorilor. Web design & development Dan Crăciun.