Cu privirea doar jos, cugetul şi mintea nu au şansă

,,Şi învăţa Iisus într-una din sinagogă sâmbăta. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum;Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El(Luca ,13-17)

O zi, o lună sau un an poate fi deja destul de mult. Dar 18 ani de suferinţâ? Cred că sunt suficienţi ca cineva să-şi dea seama că undeva a greşit cu ceva faţă de Cineva. Şi fără să cârtească această femeie gărbovă din evanghelia acestei zile îşi ispăşea păcatele prin această slăbiciune trupească sau boală. Venea însă la sinagogă aşteptând izbăvirea sau iertarea pentru tot ceea ce făcuse în viaţă: cu lucrul cu cuvântul sau cu gândul, cu voie sau fără de voie. Venea din convingere  deşi era neputincioasă. Oropsita nici nu bănuia că o s-o cheme  Fiul lui Dumnezeu. Participă la slujbă alături de semenii ei fără ca cei din jur să se mai sensibilizeze de neputinţa ei. Ce speranţă, ce credinţă, ce lecţie de viaţă! Auzea ce se întâmplă în jur dar nu mai putea privi Cerul. Cu ochii numai în jos se săturase doar de pămănt.Trupul vejtejit şi copleşit, dar cu sufletul întreg. Lângă ea lumea cu ale ei şi suflete răvăşite. Ce să faci, iată că se mai împlinesc şi rugăciuni! O vede Domnul! O cheamă şi punând mâinile peste ea o dezleagă de neputinţa bolii ei.Ce minune! Să te vindeci ridicându-te şi privindu-ţi Mântuitorul.O ţinea satana ţintuită şi cocoşată până jos. Uitase necuratul că rugăciunea se duce Sus. Iată o făptură înălţată la valoarea cea dintâi; de Antropos. Adam cel vechi chip şi asemănare. S-au bucurat toţi mai puţin reprezentantul sinagogii care deşi citise din cele vechi   şi sfinte, n-a înţeles că era Plinirea Vremii. Prescripţiile Legii erau mai importante decât omul, iar zilele erau doar norme în care timpul era doar o măsură. Ce replică tăioasă plină de invidie când a văzut o minune! Era făţarnic ca mulţi dintre noi. Până şi necuvântătoarele au încuviinţare şi dreptul de hrană într-o zi de sabat! Nu doar pământul aduce bunăstare. Gărbovirea nu este doar o infirmitate sau o latură grea a bătrâneţilor ci şi o dorinţă reală a vrăjmaşului de a nu nu te mai numi Om. Iată ce ne avertizează apostolul Pavel în epistola către Efeseni Vi 10-17 citită azi la slujbă:,, În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor  ntunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu”. Este vindecată ca să semene a om, nu a patruped. A fi şi a rămâne om întreg, vertical şi drept până la capăt este o însuşire şi poruncă divină. Aceasta este normalitatea. A sta continu plecat nu-i doar o suferinţă ,ci o ruşine şi lipsă de demnitate. Pământul îţi poate oferi cel mult toată bunăstarea şi atât. Fericirea este la Tatăl nostru care este în ceruri. Dovadă că pământul îşi ia pămîntul şi Raiul sufletul. Evanghelia nu pune în faţă doar o temă biologică sau antropologică ci VIAŢA, cu implicaţia dihotomică; grijă de trup dar şi de suflet. În aceasta stă crezul Mântuiri. Răul îşi bate joc de noi în felurite moduri şi tertipuri şi nici cum nu vrea să fim fii Celui Prea Înalt. Nu poţi fii drept, vertical fară conştiinţâ. Trebuie să regăseşti spaţiul sacru ca să ai parte de sfinţenie şi vindecare. Învaţă, chiar dacă eşti sănătos de la această gârbovită! Ne complacem, obijnuim, ne simţim confortabili şi satisfăcuţi doar privind orizontalul. Parcă ne deranjează perspectiva minunilor pe care Dumnezeu le trimite celor ascultători.Ţinem în spate ,,genetic” o sarcină a păcatelor de care nu vrem să scăpăm venind la spovedanie. Şi într-o zi plângem că am ajuns în pământ. Ce-o fi? Nepăsare, inconştienţă sau necredinţă! Avem posibilitatea mereu, dar mai ales acum în postul Crăciunului, precum această femeie necăjită, să ne întâlnim cu El în sf. Taine, la Liturghie.,, Sus să avem inimile!  Avem către Domnul .” Putem privi liniştiţi Cerul, cerurilor, Pantocratorul. Vom înţelege proorociilor, vom vedea Steau de la răsărit, vom auzi îngerii cântând cu păstorii colindul sfânt:,, O ce veste minunată.” Nu este doar o  poveste sau un vis : ci Credinţă! Cu privirea doar jos, cugetul şi mintea nu au şansă Temniţa sau sabia vrând să raţionalizeze umanitatea a făcut martiri, eroi şi sfinţi nu doar pentru Aici ci pentru Dincolo. Da! ,,Capul plecat de sabie nu-i tăiat.” Dar cine mai poate rosti Adevărurile Lui Dumnezeu când răul răcneşte ca un leu în pustie vrând să înghită orice suflet? Să ne rugam mai mult  privind  icoana Treimi Sfinte ca să fim vindecaţi. Încă suntem gărbovi de atătea păcate. Doamne, vrem să ne vindecăm şi  să ne îndreptăm. Te rugăm, iartă-ne şi ajută-ne!

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian