Treime Sfântă, slavă Ţie!

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh

Dumnezeu creator, Fiu mântuitor, Duhul Sfânt sfinţitor, aceasta este Treimea noastră Sfântă:,, Trei sunt care mărturisesc în cer Tatăl, Fiul. şi Sfântul Duh, aceştia trei Una sunt”. Memoria colectivă a omenirii poartă amprenta unui Creator, care este şi Părinte al veacului ce va să fie, iar în cultura umanităţii se vorbeşte despre nostalgia Paradisului pierdut, când cel creat îşi permitea să vorbească cu Dumnezeu. În locul Casei părinteşti, sătui de destul bine, am preferat cocina porcească, dar ne-am revenit datorită sufletului nemuritor, scânteie de viaţă dată de Sfatul Ceresc:,, Să facem om după Chipul şi asemănarea noastră”.

Pentru aceasta, văzând căderea aceea, s-a hotărât aducerea noastră Acasă, iar modelul trebuia să fie,, precum în cer aşa şi pe pământ”. A ales un popor în centrul pământului, i-a dat o Lege pe Sinai, un Cort al mărturiei şi apoi un Templu, iar după ce a grăit şi prin prooroci l-a trimis pe Fiul Său, Iisus Hristos ca să ne mântuiască în Biserica Sa.. Biblia, acest tezaur sfânt al lumii, păstrează nealterat mesajul Revelaţie, şi-l mărturiseşte pe înţelesul omului. Învăţaţi, să rostiţi Crezul şi veţi înţelege rostul Treimii Sfinte:,, Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este Cerul şi pământul de mărirea lui”. Suntem prea mici ca să pricepem fiinţa lui Dumnezeu, dar teologia şi dogmatica definesc ipostasurile Treimii. Ştim că suntem în siguranţă având cele Trei Persoane ale Treimii Sfinte, un singur Dumnezeu, căruia zicem:,, Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi, Doamne, curăţeşte păcatele noastre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre,Sfinte cercetează şi vindecă nepuţinţele noastre, pentru numele Tău”. Sfinţii Apostoli nelămuriţi, de ce nu-l văd pe Tatăl, Mântuitorul îi linişteşte zicându-le: ,, Eu şi Tatăl Una suntem”, iar famenului etiopian care aştepta ca cineva să-l povăţuiască, Filip îi tâlcuieşte Scripturile, ca să înţeleagă totul. Răsvrătirea lumii la Babel nu este pedepsită ci doar potolită:,, Haidem, să mergem să le amestecăm limbile”, pentru că ştia Sfânta Treime că va venii şi ziua în care vom cânta ,,Sfinte Dumnezeule , Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi”. La Plinirea vremii, lumea va avea Epifania de la Iordan:,, Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care bineamvoit”. Sfintele Taine lăsate pentru mântuirea noastră, ca şi Sf. Liturghie încep cu acest adevăr:,, Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh”,deoarece suntem botezaţi în numele Sfintei Treimi. Cărţile Noului Testament poartă această pecete sfântă:,, Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi”. Treimea cea Sfântâ este credinţa noastră şi îi datorăm veşnicia. De aceea suntem motivaţi să ne rugăm aşa:,, Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh, Treime Sfântă, Slavă Ţie!”.

                                  “Tie-ti multumim, Dumnezeule, Tată, Fiu si Duh Sfant”.

Poţi asculta Taina creştinătăţii

pr. Zisu Iulian

                     Despre Sfânta Treime

    ,,Aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!”

Pogorârea Duhului Sfânt este un act istoric şi un fapt vizibil, cu urmări pentru umanitate. ,,În turnul lui Babel”, pentru prima oară neamurile de sub cer încep să înţeleagă că nu mai pot trăi de capul lor, fără Cuvântul lui Dumnezeu. Acum se întemeiază Biserica creştină şi primele suflete primesc un certificat de Botez, fiindcă Hristos deja este un Crez. Momentul este ales cu martori cucernici de cincizecimea evreilor, când toţi se adunau la Ierusalim din diaspora în amintirea Legii primite de Moise pe Sinai. Aşa şi noi am fost morţi, am înviat şi acum avem Evanghelia. Nu am rămas singuri ci ni s-a trimis un Mângâietor, cum a promis:,, iar voi şedeţi în cetate până vă veţi îmbrăca cu putere de Sus”. Erau împreună cu Maica Domnului adunaţi într-o casă din marginea Cetăţii de frica iudeilor, iar Matia prin tragere la sorţi, era al 12-lea Apostol:,, Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare din ei”.

Această zi numită în popor şi Duminica Mare, a înnoit lumea şi cuprinde pe cei vii şi pe cei morţi: Moşii, adică moştenirea. Duhul Sfânt care este de la început, căci niciodată Cuvântul nu a lipsit Tatălui, nici Duhul Cuvântului, le-a dat să propovăduiască pe Hristos pe înţelesul lor, iar toţi s-au tulburat de această minune, căci ştiau că sunt Apostolii Galileeni. Şi iată cum iarăşi s-au împlinit Scripturile:,, Vă voi trimite vouă un Mângâitor şi acela vă va învăţa pe voi toate”. Acum dispare frica, semn al plinătăţii credinţei. Petru argumentează că El este moştenitorul lui David, Cel aşteptat, Iisus Hristos, numele cel mai scump pe care Dumnezeu l-a trimis ca Fiu şi ei l-au omorât. Sunt zile profeţite din vechime chiar de Ioil când: ,,voi turna din Duhul Meu şi vor prooroci”, şi vor fi minuni în cer şi pe pământ, cel sfânt nu va vedea stricăciune, iar cine va chema pe Dumnezeu se va mântui. Duhul Sfânt pătrunde în cugetele oamenilor şi multe sunt darurile revărsate prin Sf. Taine, ca şi minunile. ,,Pecetea darului Sfântului Duh” şi suntem unşi cu Sf. Mir, la Botez. ,,Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8, 15-16). Este izvorul vieţii, iar roadele se văd în Sf. Liturghie: dragostea, pacea, bucuria, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea. La invocarea arhiereului şi a preotului Duhul Sfânt se coboară şi sfinţeşte apa şi Biserica, iar cădelniţarea şi binecuvântarea este o trimitere spre fiecare. Toţi au înţeles care este rostul vieţii, n-au mai pus întrebări, s-au botezat mii de suflete, încă un argument că această credinţă dreaptă este dumnezeiască: face din pescari Apostoli şi din păgâni mucenici. ,,Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” – 1 Cor. 3, 16; cf. şi 6, 19).Evenimentul nu a rămas neobservat, Petru şi Ioan la poarta Templului vindecă un olog,.Sunt bătuţi, închişi, eliberaţi la sfatul marelui rabin Gamaliel:,, de este de la Dumnezeu, nu-i veţi risipi”. Acesta era de fapt Adevărul:,,Nu putem să nu grăim cele ce am văzut şi auzit. Judecaţi de este drept înaintea lui Dumnezeu a vă asculta pe voi mai mult decât pe Dumnezeu”. Nu au învăţat la şcolile vremilor, ci direct de la Marele Învăţător, aceasta este Adevărata Înţelepciune, care nu va trece – Evanghelia. ,,N-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu”, 1 Cor. 2, 12).Cine se împotriveşte Duhului Sfânt, nu i se iartă, pentru că este dătător de Viaţă. Credem: ,, Şi Întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Carele a grăit prin prooroci. Întru Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor”. Pentru aceasta ne rugăm: ,, Împărate ceresc, Mângâitorule, Duhul adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino, şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”.

“Voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile”. Şi toate s-au împlinit !

                                           Rusaliile sunt Taina Bisericii.

“Binecuvantat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepti pe pescari ai aratat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie.”

Poţi asculta Troparul Pogorârii Duhului Sfânt

pr. Zisu Iulian

Ascultaţi din fişierul audio la nr.83, 49, 185, emisiuni televizate pe această temă!

                                                                                   Faptele Sfinţilor Apostoli

Capitolul 2

1.	Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2.	Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3.	Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
4.	Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
5.	Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
6.	Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
7.	Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?
8.	Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?
9.	Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,
10.	În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi,
11.	Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!
12.	Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?
13.	Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must.
14.	Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;
15.	Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi;
16.	Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
17.	“Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa.
18.	Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci.
19.	Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum.
20.	Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucită.
21.	Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui”.
22.	Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi,
23.	Pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi, pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât,
24.	Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea.
25.	Căci David zice despre El: “Totdeauna am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26.	De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni întru nădejde.
27.	Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.
28.	Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; cu înfăţişarea Ta mă vei umple de bucurie”.
29.	Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoşul David, că a murit şi s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta.
30.	Deci el, fiind prooroc şi ştiind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din rodul coapselor lui,
31.	Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea.
32.	Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori.
33.	Deci, înălţându-Se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi.
34.	Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: “Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea,
35.	Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”.
36.	Cu siguranţă să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, L-a făcut Domn şi Hristos.
37.	Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem?
38.	Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.
39.	Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.
40.	Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: Mântuiţi-vă de acest neam viclean.
41.	Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.
42.	Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43.	Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi.
44.	Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.
45.	Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
46.	Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii.

Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian