În postul sf. Apostoli
“Şi a făcut Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului” (Facerea 2, 9),;
Postul e de când lumea şi a fost dat protopărinţilor noştri Adam şi Eva încă din rai. Prima poruncă rânduită de Dumnezeu oamenilor este cea a postului: ” În ziua în care vei mânca negreşit vei muri”. Biologic acest avertisment, sau călcarea poruncii prin neascultare, devine o explicaţie şi o cauză a morţii noastre. Sfinţii Părinţi spun chiar că postul e un dar din bătrâni, deoarece această Lege a fost dată în paradis. Iată, pentru care motiv Scriptura Sfântă ne roagă ca să nu-l nesocotim , fiindcă fără de el nu putem să ne mai apropiem de Dumnezeu. În Vechiul Testament se postea pentru a preântâmpina o nenorocire, înaintea unei lupte, sau pentru iertarea păcatelor. Evreii au o mare zi de post în ziua ” Ispăşirii”, postesc chiar de două ori pe săptămână, având şi zile de post cu caracter aniversar. Prin post de fapt omul îşi pregăteşte, precum Moise, Ilie, întâlnirea cu Dumnezeu. Porunca este reânoită şi de Fiul lui Dumnezeu, care ca ” om adevărat” posteşte patruzeci de zile. Ioan Botezătorul îşi începe misiunea de propovăduire cu post, iar sfinţii apostoli procedează întocmai şi Biserica învaţă la fel. Primii creştinii posteau înainte de a primii sfintele Taine, posteau pentru cei bolnavi, căci erau convinşi că doar prin post şi rugăciune, aşa cum le spusese Mântuitorul, poate fi îndepărtat acest soi de draci. Iisus Hristos recomandă postul discret, nu cum fac făţarnicii care se laudă când îl ţin. Atunci să nu fim trişti, ţinuta şi mima şă fie a omului care este conştient pentru ce, şi pentru cine posteşte. Dar ce este postul? Este o reţinere de la mâncare, băutură şi plăceri în zile socotite de calendar cu post. Postul nu poate fi desfiinţat de nimeni şi nu poate fi separat de milostenie şi rugăciune. Cura, dieta, niciodată nu pot avea valoarea postului creştin. Postul nu dăunează sănătăţii, iar Biserica dă dezlegare pentru neputinţa firi pentru cei bolnavi, copii, femei însărcinate şi la spovedanie pentru cazurilor socotite speciale. Moşii, părinţii noştri au postit şi au îmbătrânit, iar noi îl nesocotim . Prin post putem scăpa de boli, dureri, şi de necazuri. Postul aduce pace, linişte în căsnicii şi în casele noastre. Prin post se potolesc vrăjmaşii, iar noi ne împăcăm cu Dumnezeu. Dacă ar domni postul – zice sfântul Vasile cel Mare – nu s-ar mai făuri arme, n-ar mai fi tribunale, închisori, tâlhari. “Postul este sănătatea sufletelor noastre, podoaba bătrânilor, pedagogul tinerilor, învăţătorul celor ce trăiesc în curăţie trupească şi sufletească”- spune sfântul Ioan Gură de Aur. Istoricii povestesc cum mitropolitul Sava Brancovici vrând să fie trecut la altă credinţă de principele Transilvaniei, invitat la masa într-o zi de post, ceru de mâncare o farfurie de fasole. Atunci voind să-şi bată joc de credinţa ierarhului, înfăşură într-o pernă un căţel şi-i porunci să-l boteze. Mitropolitul a acceptat, însă a pus o condiţie:”De va mânca ce mănânc eu, îl voi boteza!”. Şi i-au întins farfuria cu fasole şi cea cu carne. Apoi văzând cum se repede câinele la carne i-a zis: “Botează-l tu, că-i de legea ta”.
Bunul Dumnezeu să ne ajute să postim creştineşte în Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel pe care l-am început chiar astăzi.
Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel
pr. Zisu Iuian
Postul sufletesc
Într-o lume materialistă în care se pune accentul doar pe latura plăcerilor de tot felul, postul nu are nici înţeles, nici sens. Pe cei care-şi permit totul nici nu mai îndrăzneşti să-i sfătuieşti, iar pe cei care o duc după o zi pe alta, e greu să-i consolezi. Unii zic că pot cumpăra totul, iar ceilalţi mănâncă ce găsesc la îndemână. Normalitatea ar fi pentru cei mulţi, socotiţi de mijloc, care în grija şi zăduhul zilei, nu au uitat de suflet. Cauze sau motive sunt la tot pasul, argumentând că de fapt nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, sau sunt pofticios, sunt tânăr şi mai am timp, sau bătrân şi neputincios.
A sosit vremea postului şi a curăţiei, nu numai a depărtării de bucate, ci şi a iertării de păcate. Numai aşa ne putem întoarce cu adevărat la Dumnezeu. Zici că posteşti? Dovedeşte prin fapte. Să posteşti cu privirea, cu limba, cu întreaga ta fiinţă, opreşte-te de la rele, stăpâneşte-ţi poftele, fii cumpătat şi nu lacom. Degeaba nu te atingi de carne, şi prin ură muşti la tot pasul pe fratele tău. Apostolul citit la liturghia duminicii izgonirii lui Adam din Rai, ne recomandă că a sosit ceasul să ne trezim, căci mântuirea este mai aproape ca niciodată. Să ne îndepărtăm de lucrurile întunericului, să umblăm cuviincios, nu în ospeţe şi beţii, destrăbălări, sau în certuri. E bine să nu judecăm şi să îmbărbătăm pe cei firavi în credinţă. Să nu dispreţuim pe cei care încă nu au înţeles încă postul, să lucrăm la îndreptarea lor, având convingerea că într-o bună zi, vor asculta de sfatul lui Dumnezeu. Ajută-ne Doamne, să ne înfrânăm limba, care produce atâta vâlvătaie, să nu-l sufocăm pe aproapele nostru cu vorbe urâte, nepotrivite, calomnioase, apăsătoare! “Pune Doamne pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele”, ne sfătuieşte psalmistul cu acest vers al rugăciunii. Pe stradă, la serviciu, de dimineaţă până seara, trebuie să faci eforturi ca să nu asculţi bancuri deochiate, înjurături. Imaginea este pervertită, a devenit pornografică şi trebuie să fii atent la ce priveşti. Postul dă echilibru firii omeneşti, cel trupesc se completează cu cel sufletesc, face din om bărbatul desăvârşit, cumpătat, care ştie ce e bun pentru el şi casa lui. Postul păstrează integritatea şi trăinicia familiei, potoleşte mofturile şi deschide perspectiva spirituală într-o lume materială. Copiii vor preţui mai mult tradiţia, văzând schimbarea din familie, şi vor ridica privirea înspre cer mai des, constatând că postul din casa lor a împlinit rugăciunea. Postul sufletesc formează un alt om, pe care nu a reuşit să-l formeze nici un sistem filosofic sau politic, ci doar credinţa. Avem scutiri, sau dezlegări de la postul trupesc, dar nu negociem rugăciunea, morala, ascultarea, mersul la biserică. Ai îmbătrânit şi zici că nu mai poţi posti? Recuperează timpul pierdut prin faptele milei creştine. Eşti om cu funcţie şi poziţie socială? Nu-ţi bate joc de aproapele tău! Eşti în soldă? Fă-ţi datoria, şi nu uita că eşti creştin! Degeaba posteşti dacă faci nedreptate! Împarte milostenie, nu ţine minte răul, depărtează-te de minciună!
” Venit-a postul, maica curăţiei osânditoarea păcatului şi vestitoarea pocăinţei, purtarea îngerilor şi mărturisirea oamenilor”.
Puteţi asculta Ridica-voi ochii mei
pr. Zisu Iulian
Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian