Nădejdea şi bucuria creştinilor stă în Sfânta Evanghelie. La sfintele slujbe auzim mereu: ” Pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm”. Cuvintele ei sunt aduse din cer pe pământ, căci citirea Scripturilor este deschiderea cerurilor şi gurile proorocilor sunt gura lui Dumnezeu. Acesta este şi motivul pentru care Domnul nostru Iisus Hristos spune că ” Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele Mele nu”. Să batem la porţile Scripturi cu mâinile virtuţilor, ca să înţelegem aceste cuvinte cereşti ale veşniciei, apoi să le punem în practică. Ca să ascultăm Evanghelia trebuie să avem Înţelepciune şi Pace cu noi şi cu cei din jur, deoarece cuvintele ei nu sunt filozofie, ci trăire duhovnicească ce aduce izbăvire. După aceea se face anunţul că Evanghelia este scrisă de oameni aleşi şi inspiraţi de Duhul Sfânt, sunt Matei şi Ioan apostoli ai Domnului, Marcu şi Luca ucenici de apostoli, adică oameni care au auzit direct aceste cuvinte, fiind de faţă la realitatea evenimentelor prezentate. Aşa s-a propovăduit prin viu grai, apoi s-au scris până la anul 70, cea după Ioan la sfârşitul primului secol, iar sfânta Biserica este păstrătoarea, propovăduitoarea şi tâlcuitoarea Evangheliei. Nu este important doar studiul ei, ci trăirea, căci prin ea Mântuitorul este până la sfârşitul veacurilor în mijlocul nostru. Nu se poate vorbi despre creştinism şi nu îl putem înţelege fără Evanghelie. Etimologic, înseamnă vestea cea bună a mântuirii, Cartea cea sfântă prin care noi creştini facem cunoştinţă cu Fiul lui Dumnezeu. Din ele aflăm că Dumnezeu este Duh şi închinarea noastră este în adevăr, că trebuie să-l iubim din tot sufletul. Iertarea este condiţionată de iubirea aproapelui şi chiar a celor care ne pricinuiesc rău şi că judecata trebuie să o lăsăm Domnului. Întâietatea se rezolvă prin cedarea locului, lăcomia prin cumpătare, mânia prin dragostea care nu cade niciodată. Trebuie să căutăm Împărăţia Lui, apoi toate vor veni de la sine, iar comoara inimii care este credinţa şi fapta cea bună ni se vor răsplăti şi aici dar şi în ceruri. Evanghelia este Cartea eternităţii, unde întâlnim Chipul divinităţii, ca să avem linişte şi pace sufletească. Curajul de a spune răspicat ce este Da sau Nu, îl dă Cuvântul Mântuitorului, deoarece sufletul nostru poartă pecetea dumnezeirii şi nu are preţ. Ce ar însemna lumea fără Legea morală a Evangheliei, sau sfârşitul creştinesc fără nădejdea Învierii. Îndoielile lumii capătă un răspuns autorizat chiar de la Cel venit din sânul Treimii Creatoare, iar minunile sunt autentificate. Dictaturii i se răspunde cu libertate, constrângerii cu iubirea, asupririi cu mila, aici găsim drepturile dar şi datoria de conştiinţă a omului. De aceea nici înger din cer dacă va propovădui o altă evanghelie, nu trebuie crezut şi cel care va îndrăzni să scoată vre-o literă din ea va fi şters din Cartea Vieţii. Este cel mai scump tezaur al creştinilor, Carte istorică a umanităţii, document ce atestă Lumea de Dincolo, motiv pentru care o avem în veci. Să ascultăm declaraţia Apostolului Pavel: “Evanghelia binevestită de mine nu este după om, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos”

pr. Zisu Iulan