Pilda talantilor
Se cuvenea deci…
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
,,Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. (sf. Evanghelie Matei cap. 24)
Multe sunt darurile pe care Dumnezeu le da oamenilor ca sa se mantuiasca. El nu poate uita zidirea Sa chiar daca noi in drumul nostru am devenit slugi.Avutia Lui este multa caci numele Sau este mai presus de orice nume iar imparatia este vesnica. Ramane pe veci Domn si Stapan, Atotiitor si Imparatia este fara hotar. Este gospodarul Cel bun care da fiecaruia dupa trebuinta, ca sa mai scape,, ceea ce a mai ramas din caderea aceea”. Nu ramane nepasator fata de creatia Sa si pentru acest motin a trimis in lume pe Unul Nascut Fiul Sau, Domnul nostru Iisus Hristos. El rosteste celor la care a venit aceasta pilda, chemandu-i pe cei trei robi si daruindu-le din nou ,,talanti ‘ca sa dobandeasca ceea ce pierduse:Raiul. Fiecaruia i-a dat dupa puterea lor, caci ne cunoaste in parte, apoi El a plecat ,,departe’ ca sa nu se simta constransi si sa alega. In pilda se prezinta ca un om ,,oarecare” ,fiindca ,, El a luat chip de rob, asemanare noua facandu-se’,spune apostolul Pavel. Cu toate acestea toti auzisera si stiau ca in veci este Stapan si ,,Facatorul celor vazute si celor nevazute”. Cele 3 slugi care si-au risipit talantii suntem noi cei de ieri si cei de azi, care am mai primit dupa cate rele am facut, proportional talanti. Pate acum vazand Atotmilostivirea Creatorului, in ceasul al 12-lea, sa castigam Cerul. Cine se poate plange de ,,lipsa “ca nu a primit barem un talant? Fara sa mai stea pe ganduri cei care au primit 5 respectiv 2 talanti, stiind deja hatisurile din lume si cum sa se fereasca de pacate, au gasit ,,calea’ ca sa-si inmulteasca darul si l-au pus in slujba lumii. Deja au simtit ca timpul curge in defavoarea lor si ca de fapt ,,gluma “s-a terminat. N-au mai zabovit, caci auzisera de patania acelor ,,Fecioare neintelepte”, asa ca imediat cu munca si rugaciune au recuperat totul,inclusiv timpul pierdud.In tot acest rastimp cel care primise doar un talant nemultumit de inegalitatea facuta de Stapan, asteapta. Viclean si lenes cum era, banuind ca si pana acum ca El o sa intarzie ca sa-si faca dreptate, nu a profptat de chemare si darul primit. Ingroapa talantul in pamant si isi vede de ,,viata” Ce parere aveti daca talantul s-ar numi,, sanatate” sau orice alt dar? Era logic ca acest neispravit care nu a profitat de mana intinsa a Domnului sa piarda totul, iar locul de veci sa fie intunericul. Desi suntem cartitori si mereu nemultimitori sa fim cu luare aminte ori de cate ori auzim la sf. Biserica aceasta evanfghelie. Sa multumim pentru talantul primit si sa ne straduim ca sa-l cheltuim pe ce trebuie, daca vrem sa ne mantuim. Esti prea istet si priceput ca sa ramai viclean. . Acestea zicand, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, sa auda!“ (Matei 25, 14-30) Amin!
pr. Zisu Iulian
Se poate configura cu aceste idei predica sau cateheza pe aceasta tema.
-A fi harnic si constient nu-i pacat ,ci doar lacomia si lenea sunt capitale.
-Nu ni se da mai mult decat putem duce-asa zice si proberbul
-Cand faci bine trebuie sa cheltuiesti .
-Intrebarea ramane permanet;ce facem cu darul primit?
-Greutatea unui talant sau talent inseamna nu numai o masura cantitativ valoroasa ci si folosirea aptitudinii.
-Castigul este starea, mijloacele constiente pe care trebuie ca omul sa le valorifice spre a actiona si intelege Imparatia.
-Darul aruncat in pamant nu are cum sa rodeasca sau sa straluceasca.
– Progresul umaniatii si Cautarea Imparatiei sta in aceste harisme pe care le-a pus la temelia ca ofranda, jertfa, ca omul sa se indumnezeiasca.
-In lumea veche pentru acesti talanti trebuia sa lucrezi cam 15 ani.
– Nu frica de a face binele, te poate indreptati.
– Trebuie sa faci ceva bun atunci cand primesti in dar.
– O comoara nu se ingroapa ci se pune la indemana tuturor.
– Sa nu vi se para ca Dimnezeu este nedrept.
– Darnicia aduce prosperitate .
-Imparatia Lui se va da neamurilor care fac roade.
-Dumnezeu nu intarzie niciodata.
-Prin „cinci talanţi” comentatorii înţeleg cele cinci simţuri, prin „doi talanţi” sufletul şi trupul, şi prin „un talant” fiinţa cea una a omului.
-Cele cinci simţuri i s-au dat omului ca să se folosească de ele spre mântuire.
-Omul trebuie să-L slujească pe Dumnezeu cu trup şi suflet, să se îmbogăţească intru cunoştinţă lui Dumnezeu şi intru fapte bune.
– Omul întreg trebuie să fie al lui Dumnezeu
–„Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.” (I Corinteni 12, 8 – 10)
– Putem afirma ca noi crestinii am inteles rostul Imparatiei Sale dupa Inviere si folosul darurilor prin sf. Taine dupa Pogorarea Sf. Duh,
– Oare Dumnezeu este nedrept fiindca nu ofera egalitatea?
– Oare stim noi planurile Sale sua mai bine spus putem citi profunzimea genetica a fiecaruia plus sau minus?
– Oare cunoastem noi trecutul generatiilor din care provenim pe linia arborelui genealogic?
-Stim insa ca.,, Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina”.
-Mai stim ca Dumnezeu nu cauta la fata omului ci la inima lui.
-Sa nu uitati bogatia darurilor in Sf. Mirungere:,,Pecetea Darului Sf. Duh”.
– Ziditorul da fiecaruia un ,,dar” pentru ca ajunga la mantuire.
-Darnicia este un atribut al Izvorului Vietii.
-Dovada ca este Atotstiutor e ca imparte si da dupa starea fiecaruia.
-Cel care isi permite sa faca daruri este Creatorul a toate care stie puterea fiecaruia, drept pentru care in Atotstiinta Sa le imparte dupa cuviinta.
-Fiindca talantul vremurilor avea o valoare mare vrea sa ne spuna ca si darul primit are aceeasi semnificatie, putand schimba viata omului.
-Asa zisa ,,negutatorie in vremur”i cu darul sau talantul primit devine deja o datorie a fiecaruia care trebuie sa profite de tot ce primeste de Sus in dar.
– Nepasare, indiferenta, neutralitaea, neimplicarea in tot ce implica mesul bun a lumii arata minusul sau negatia din viata pamantenilor.
– Nu suntem egali unii cu alții; suntem diferiți
-Vei fi intrebat daca ai dat inapoi darul.
– Ziditorul da fiecaruia un dar ca sa-l ajute sa se manatuiasca.
pr. Zisu Iulian
Postat in Articole personale de Parintele Zisu Iulian