Dumnezeu există

Fără credinţă nu ne putem apropia şi nu avem nici o şansă de a-L cunoaşte pe Dumnezeu.

Fără credinţă nu ne putem apropia şi nu avem nici o şansă de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Pământenii în proporţie de 90% cred în existenţa Lui sau a unei puteri divine, deoarece ne-am convins că El răsplăteşte pe cei ce-L caută. Ceva în adâncul sufletului nostru ne rosteşte acest adevăr, fiindcă a pus în inima fiecăruia veşnicia. Drept urmare, religiei i-a fost uşor de a-l lega din nou pe om de Dumnezeu şi a-l aduce Acasă. De-a lungul vremurilor unii au spus că nu există deoarece nu L-au văzut în microscop sau telescop, alţii indiferenţi nici nu L-au căutat, iar o mică parte chiar L-au confundat. Descartes spunea că existenţa lui Dumnezeu este mai sigură decât toate teoremele geometriei iar psalmistul ne invită să privim cerurile ca să-L înţelegem pe Creator şi slava Lui. Într-o bună zi, Fericitul Augustin, dorind să scrie o carte despre Dumnezeu, a fost impresionat pe ţărmul mării fiind, de o fetiţă care se chinuia să deşerte în naivitatea ei, marea în gropiţa de nisip. Voltaire spunea că nu poate să-şi închipuie ceas fără ceasornicar şi creaţie fără Creator, iar Newton că El este Pantocrator, adică Domn a toate. Am întrebat pământul, marea şi adâncul, vântul şi văzduhul: cine v-a făcut? Ele, în cor au răspuns: Dumnezeu ne-a zidit! Tot ce există are o cauză, aşa e raţional şi natural. Materia, mişcarea, viaţa şi omul nu se pot explica fără Fiinţa supremă. Istoria si cultura omenirii de la aborigeni la antici probează ideea şi credinţa în Dumnezeu. Au ridicat pretutindeni altare de închinare, rugăciuni de adorare, vrând să-i răspundă într-o zi parcă lui Freud, că nu au fost nici alienaţi nici psihopaţi. Vom întâlni indivizi atei, dar nu s-au găsit în istoria omenirii epoci fără Dumnezeu. Chiar anticul Plutarh depune mărturie că a întâlnit cetăţi fără cârmuitori, oameni fără ştiinţă şi arte dar nici o societate omenească fără temple şi Dumnezeu. Conştiinţa morală e glasul misterios, pus acolo în suflet de Treimea Sfântă. Această lege moral universală glăsuieşte strigător, mustrător mereu. ” Două lucruri îmi umplu sufletul de un respect şi de-o admiraţie tot mai mare: cerul înstelat deasupra mea şi conştiinţa morală din mine’’( I Kant). Atâta timp cât Dumnezeu există în minte, există şi în realitate. El e existenţa cea mai înaltă şi perfectă ce se poate cugeta. „Eu, sunt cel ce sunt’’, mărturiseşte Scriptura sfântă. Omul este cartea supremă unde citim că este un Dumnezeu. Fără El, am fi făptura cea mai neînţeleasă, nu mai avem scop nici chemare. Timpul îndoielii a trecut. Natura, Biblia şi istoria lumii sunt documentele cele mai sfinte care ne mărturisesc a Sa mărire, iubire şi îngrijire.
„Ştiinţa fără religie e incompletă, iar religia fără ştiinţă e oarbă.’’(A. Einstein)

Postat in Stiinta si Religie de Parintele Zisu Iulian