Doamne, ajută-mă!

Femeia cananiancă intră în istoria creştinismului prin această închinare şi rugăciune care produc o minune, adresate Mântuitorului Hristos.

Femeia cananiancă intră în istoria creştinismului prin această închinare şi rugăciune care produc o minune, adresate Mântuitorului Hristos. Evanghelistul Matei, martor la acest eveniment ne vorbeşte despre dialogul dintre Iisus şi această cananiancă care îi ţine calea Învăţătorului, pe drumul care ducea la cetăţile antice Tir şi Sidon, vechi porturi la Mediterană. Acest ţinut aparţinuse lui Canan un nepot de-a lui Noe, iar Dumnezeu îi făgăduieşte lui Avraam fiind ţara unde va curge lapte şi miere, locul stejarului din Mamvri unde i se va arăta Sfânta Treime. Locuitorii uitaseră de adevăratul Dumnezeu, şi acum se închinau zeităţilor ca Baal şi Astartee, fiind socotiţi de iudei păgâni. Dialogul are loc într-o zonă neutră socotită km.0 deoarece Mântuitorul pleacă spre neamuri în timp ce femeia pentru a-şi găsi rezolvare iese din idolatrie şi iată, BISERICA care produce minunea. Avea copila bolnavă, motiv pentru care striga: ” Miluieşte-mă Doamne, Fiul lui David, fiica mea este rău chinuită de demon”. Mântuitorul nu i-a răspuns, iar ucenicii nu au putut-o ajuta cu nimic, deoarece nu aveau harul Sfântului Duh, drept pentru care-L roagă să-i împlinească dorinţa. Acum au înţeles de ce îi avertizase să nu meargă în căile păgânilor, care pentru a crede cereau minuni, pe care ei încă nu puteau să le săvârşească. Această mijlocire sau intervenţie a apostolilor vrea să ne spună că toţi, într-o zi, vor avea acces la mântuire, doar cu condiţia să creadă în El, care îi va binecuvânta după Înviere zicând că trebuie să înveţe toate neamurile şi să le boteze. Mântuitorul le aminteşte că este trimis pentru poporul ales, în timp ce femeia face un gest nobil, cultic, îngenunche şi se închină zicând: Doamne, ajută-mă. Credinţă, nădejde, fermitate, smerenie, inteligenţă. Dialogul are rostul şi încărcătura lui emoţională şi trebuie să-l urmărim. ” Nu este bine să iei pâinea fiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din firimiturile care cad la masa stăpânilor.” Ce examen a trecut biata de ea. A primit mustrarea pentru întreg neamul ei, deşi era înjosită recunoaşte acest adevăr. Însă ştie că cererea este adresată lui Dumnezeu care n-o poate refuza. Tânjea după pâinea sfinţită pe care o va produce şi pentru ea în zorii zilei Liturghia creştină. Premiul a fost prin insistenţă, câştigat: „O, femeie, mare este credinţa ta, fie ţie după cum voieşti.” După aceasta totul curge firesc; fiica ei s-a tămăduit. Avem ce învăţa din acest dialog cât şi din comportamentul exemplar al acestei femei păstrată în evanghelie ca model de credinţă, care mereu aduce vindecare. În grija permanentă pentru copii noştri reuşita ei rămâne modelul rugăciunii pe care cu toţii trebuie zilnic s-o rostim zicân

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian