Un voievod sfânt

“Eu – zice scriitorul pătimirilor lui -, Uar, notarul, văzînd chinurile lui cele grele şi auzind suspinele lui cele dureroase, aruncînd cărticica pe care o scriam, am început să plîng înaintea picioarelor lui, zicînd:“Binecuvîntează-mă. Dă cuvîntul tău cel mai de pe urmă robului tău”. Iar stăpînul meu, ostaşul lui Hristos – Teodor – a zis către mine cu glas blînd:Uare, nu lăsa slujba ta şi nu înceta privind la chinurile mele, ci scrie toate pătimirile mele şi ziua sfîrşitului meu”.

Sfântul Teodor Stratilat era din cetatea Iracliei, aproape de Marea Neagră. Ajuns voievod, adică stratilat, omoară un balaur cu sabia, fapt pentru care locuitorii au început să-l aclame zicând:” Mare este Dumnezeul lui Teodor”. Liciniu care ţinea pe sora împăratului Constantin cel Mare, fiind aproape în Nicomidia, aude că mulţi trec la creştinism datorită pildei acestui ostaş creştin. Acest împărat prigonitor care primise sceptrul de la Maxenţiu, omorâse până atunci mulţi sfinţi creştini, precum pe sfântul Andrian şi mucenicii din Sevasta, Armenia şi Macedonia. Şi a trimis soldaţi să-l aducă la el ,dar Stratilat printr-o scrisoare frumos ticluită îl invită personal în cetatea sa pe Liciniu, spunându-i chiar că e spre binele poporului să aducă şi statuia zeităţilor adorate, ca lumea să se închine lor. Şi s-a deschis parcă ţn vedenie acoperişul casei unde era şi din cer luminat s-au auzit aceste vorbe: „Îndrăzneşte Teodore, sunt cu tine”. Şi i-a ieşit în cale cu oaste şi cetăţeni mulţi şi l-a primit cu alai pe împărat zicând:” Bucură-te prea puternice!” Şi atunci văzându-i comportamentul, de bucurie l-a sărutat. Iar a doua zi s-a făcut adunare multă de popor cu statuile zeităţilor puse înainte, ca Stratilat să aducă jertfă înainea lor şi în văzul tuturor. Dar ostaşul lui Hristos l-a înduplecat pe împărat, ca mai întâi să-I dea zeităţile acasă să le tămâieze şi a doua zi va face ceremonialul de sacrificiu. Şi luând zeii făcuţi din aur şi argint în casa lui, i-a bucăţit şi i-a dăruit celor săraci. Văzând un sutaş Maxentie acestă profanare, a spus împăratului acest sacrilegiu şi, chemându-l la sine i-a zis:” Neruşinatule, mă jur pe zeii mei că nu voi răbda aceasta”.” Împărate fără de minte, nu te mânia căci tirania ta este asemenea măgarului şi catârului. Şi-l băteu cu bice din vine de bou râzănd: „Aşteaptă, să te scape Hristos!”L-au băgat în temniţă, l-au înfometat apoi l-au scrijelit şi răstignit. Iar el zicea doar: „Slavă ţie, Dumnezeul nostru”. Ia ucenicul pe nume Uar care ne-a scris acesta, privindu-i chinurile zicea: „Bibecuvintează-mă! ”, pe când tineri şi copii înfierbăntaţi de ostaşi, săgetau trupul său. Dar, minune! Atunci când se schimbau străjile a venit îngerul Domnului şi l-a coborăt de pe cruce în văzul lor. Necrezând cele întâmplate, Liciniu a cerut să i se aducă trupul sfântului ca să-i lege plumb de picioare şi să-l arunce în mare, ca să nu fie cinstit de creştini. Şi apropiindu-se Patricie trimisul, a văzut lângă cruce pe Teodor înviat. Atunci a strigat; „Nu este Dumnezeu, decât al creştinilor!” Şi mulţi ostaşi văzând minunea au au dorit să fie creştini. Făcându-se tulburare, toţi sau răsvrătit, dar sfântul ia potolit cu blândeţe şi pe cei întemniţaţi i-a eliberat, cerându-le doar să se lepede de idoli. Toată cetatea fiind în pericol de a fi trecută prin sabie de împărat, sfântul Teodor Stratilat de bună voie capul şi l-a lăsat tăiat. Iar trupul i-a fost tămâiat şi cu lumânări aprinse în opt zile a lui februarie îngropat în Evhaita. Minuni nenumărate au ajuns sfinte şi la noi, care te rugăm să fii mijlocitor lui Dumnezeu pentru noi.

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian