Cuvant despre omul ce s-a tamaduit la mormantul Sfantului Ioan Gura de Aur, prin a sa pocainta.

Iarta-ti-se tie toate pacatele tale!

Cand au adus trupul Sfantului din Comane cu mare cinste, si l-au asezat pe el in biserica Apostolilor, atunci un om din cei puternici, ai Constantinopolului, fiind bolnav si avand credinta mare in Sfantul Ioan Gura de Aur, a poruncit slugilor sale, sa-l aduca pe el in cinstita biserica a Sfintilor Apostoli, unde este mormantul cel tamaduitor al puratatorului de Dumnezeu parinte Ioan Gura de Aur. Iar dupa ce l-au dus pe el in cinstita biserica s-au rugat cu lacrimi si l-au pus pe pat. Deci, zacand el si bolind, chema in ajutor pe Sfitii Apostoli ai lui Hristos si pe Sfantul, Parintele nostru Ioan Gura de Aur, ca sa-l miluiasca pe el in primejdia lui,aducandu-si aminte de cele necuvioase fapte facute de el, inainte de imbolnavire. Iar cand gandea la acestea, tanguindu-se, zicea:Amar mie si vai de ticalosul cel nepocait, cum voi merge pe calea dintru care nu ma voi mai intoarce? Si cum voi suferi certarea infricosatului Judecator si muncile cele netrecatoare si vesnice?”
Deci acestea graindu-le acela, si mai multe decat acestea, tanguindu-se, cam pe la al saselea ceas, toti au iesit din cinstita biserica, si numai singur bolnavul a ramas, si cautand spre bolta acelei biserici, a vazut chipul Domnului nostru Iisus Hristos si a inceput a grai catre Dansul asa: ,, De chipul tau Stapane, desi zugravit de maini omenesti, ma cutremur si ma tem. Dar cum eu, ticalosul, Te voi vedea pe Tine, infricosatul Judecator, cand vei veni sa judeci toate? Gresit-am Stapane,, iarta=ma pe mine daca n-am pazit poruncile Tale.” Deci acestea graindu-le acela, a inceput a-si marturisi pacatele sale spre Sfanta Icoana. Dar dupa ce cu de-amanuntul, le-a spus pe toate, si-a mai adus aminte de alt pacat, pe care il facuse,si a inceput a zice:,, L-am facut Stapane, insa nu indraznesc, a-l spune, nu indraznesc Iubitorule de oameni, nu indraznesc Milostive.” Deci acestea zicandule el, a venit un glas de Sfanta icoana, zicand: ,, Spune omule!” Iar dupa ce l-a spus si pe acela, a venit alt glas si i-a zis: Iarta-ti-se tie toate pacatele tale!”
Iar dupa ce s-a pogorat acel glas infricosat, s-a sculat omul sanatos si a cazut cu fata la pamant, sdtrigand cu glas mare si inltand cantari de multumire lui Dumnezeu, Celui ce nu voieste moartea pacatosului, ci asteapta intoarcerea pocaintei si voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina. Deci inchinandu-se, chipului Mantuitorului Hristos si tamaduitorului mormant al purtatorului de Dumnezeu parinte Ioan Gura de Aur, s-a dus la casa sa si, cealalta vreme a vietii sale, a petrecut-o in curatie si cu paza. Dumnezeului nostru, slava !
( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian