Vlasie mucenicul

,,Ticălosule şi orbule, nu vezi adevărata lumină'”?

Acest sfânt trăieşte pe vremea împăratului Diocliţian şi pătimeşte în timpul domniei lui Liciniu. Suntem în Sevastia Capadociei, iar Vlasie se ascundea de sabia persecutorilor intr-una din peşterile muntelui Argheos. Şi multe animale sălbatici se adunau în jurul lui iar sfântul mereu după ce îşi făcea rugăciunea le binecuvânta. Dar mai marele cetăţii care-i prigonea pe creştini sub pretextul vânătorii, trimite hăitaşi în munte şi astfel văzând adunate multe animale sălbatice în jurul peşterii îl găsesc şi pe sfânt care se ruga. Atunci ostaşii l-au luat ca să-l ducă la ighemon, dar pe cale mulţi elini se întorceau la Dumnezeu, iar bolnavii lor se tămăduiau: „Vlasie, jertfeşte zeilor ca să fii viu, sau voieşti să pieri rău”. Şi chinuit fiind răspundea:” O, păgânule şi necuratule! Nu mă tem de chinurile tale căci pe Hristos îl am ajutor”.Şi ducându-l la inchisoare sângele pe pământ în broboane îi curgea. În acest timp şapte femeii temătoare de Dumnezeu, strângea sângele lui şi cu el se însemna. Pârâte că şi acestea sunt creştine au fost duse la judecată. În apropiere era un iezer şi au cerut ostaşillor ca înainte de a jertfi zeilor, să se curăţească şi dacă este cu putinţă să aducă idolii la malul apei ca să se închine numaidecăt lor. Bucurându-se păgânii de această hotărâre au pus idolii în saci pecetluiţi şi i-au pregătit pentru cinstire pe marginea apei. Atunci creştinele profitând de neatenţia străjerilor ia aruncat pe toţi în adâncul apelor. Pentru aceasta mult au pătimit şi ostaşii la poruncă au pregătit un cuptor de jar şi le-au zis:” Lepădaţi-vă de farmecele voastre şi jertfiţi zeilor noştri”. Şi le-au aruncat spre ardere. Minune mare în văzul tuturor! Neatise de dogoare, au ieşit nevătămate şi dând glas au zis călăului:”Fiu al diavolului, nu vom lăsa pe Hristos!” Înspăimântaţi au hotărât să le taie capetele. Ultima lor rugăciune a fost :” Slavă ţie, Dumnezeul nostru cel ce împărăţeşti în veci! Numără-ne cu sfânta Ta muceniţă Tecla, primind pentru noi rugăciunea pre sfinţitului păstorului nostru părinte Vlasie, care ne-a povăţuit pe noi la calea cea adevărată”. Şi aşa s-au sfârşit cele sapte femei sfinte. Scoţându-l din nou pe Vlasie din temniţă, l-au silit să aducă jertfă. <Ticălosule şi orbule, nu vezi adevărata lumină>? Zis-a ighemonul: Iar sfântul a însemnat cruciş apa şi mergea pe deasupra spre tulburarea lor. Au încercat şi 68 de bărbaţi slugi idololeşti să facă întocmai şi toţi s-au înecat. Atunci au pus mâna pe el şi l-au dus la locul de osândă. Iar faţa lui s-a luminat, iar un înger i-a spus :
„Arhiereule cel plin de darul lui Dumnezeu primeşte cununa cea gătită ţie” Atunci Vlasie s-a rugat ca Dumnezeu să răsplătescă cu sănătate pe toţi cei care-i vor chema numele spre ajutor. Şi un nor de sus la umbrit şi glasul lui Hristos s-a auzit:< Toate cererile tale le voi împlini, iubitul meu nevoitor>. Şi i-au tăiat capul lui şi a doi copii la 11 februarie, îngropându-l in afara cetăţii Sevastia, unde o femeie creştină Elisa, ia îngropat cinstitele sale moaşte. Deasupra lor s-a zidit mai târziu o bisericuţă unde se săvârşeau multe minuni.

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian