Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre ascultarea de parintele duhovnicesc.

Un om mirean, avand trei copii, lasandu-i pe ei in cetate, s-a dus la o manastire.

Un om mirean, avand trei copii, lasandu-i pe ei in cetate, s-a dus la o manastire. Si, petrecand in manastire trei ani, a inceput a se tulbura de ganduri, care ii trezeau in minte amintirea si dorinta de copii si se mahnea pentru dansii foarte. Si, el nu spusese, de la inceput, staretului, ca are copii. Deci, vazandu-l ava mahnit, i-a zis lui: „Ce ai de esti mahnit?” Si i-a povestit staretului ca are trei copii in cetate si vrea sa-i aduca in manastire. Si i-a dat voie parintele. Deci, ducandu-se, fratele a aflat ca doi dintr-insii au raposat, iar unul traia. Si, luandu-l pe el, l-a adus la manastire. Deci, cautandu-l staretul, l-a aflat la pitarie si a adus la dansul pe copil. Iar ava, luind copilul, l-a cuprins si, inbratisandu-l, il saruta. Si a zis catre tatal copilului: „Il iubesti pe el?” Sa a raspuns: „Da”. Si a zis ava: „Ia-l, dar, si-l arunca in cuptor, asa cum arde.” Si acela luaind indata copilul sau, cu mainile sale, l-a aruncat in cuptor. Si vapaia s-a facut ca roua si n-a ars copilul. Ca tatal sau dobandise credinta lui Avraam.
Dumnezeului nostru, slava!
( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian