Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Vasilie, despre mandrie.
Ci, ia aminte la tine, ca pamant esti si in pamant vei merge.
Voiesti, oare, sa te falesti cu toata bogatia bunurilor tale, sau cu cetatea in care te afli sa te maresti, sau cu frumusetea ta trupeasca sa te ingamfezi, ori cu cinstea pe care o primesti de la toti? Ci, ia aminte la tine, ca pamant esti si in pamant vei merge. Ca viata ta, ca iarba se vestejeste si ca o floare care cade. Cauta la cei mai dinainte, care au fost imbracati in aceasta slava. Unde sunt cei ce au tinut dregatoriile cele mari, cei ce au stapanit cetati? Unde sunt cei carora le placeau sa auda cuvinte, cei ce puneau la cale tocmeli; unde sunt dregatorii cei puternici, cei care cresteau cai frumosi si laudati? Unde sunt domnitorii cei mari povatuitorii de osti si tirani? Unde sunt imparatii cei mari? Au nu sunt toti tarana au nu sunt toti praf? Au n-a ramas pomenirea lor in cele cateva oase? Pleaca-te si priveste in mormant; putea-vei, oare, sa alegi, care este sluga, sau care este stapanul? Care-i saracul si care-i bogatul? Care-i judecatorul, sau care-i puternicul frate al imparatului? Care-i cel tare, sau care-i cel slab? Care-i cel frumos sau cel urat? Nu te opri la cele trecatoare.
Drept aceea, aducandu-ti aminte de firea ta, sa nu te inalti niciodata, ca tot trupul omenesc este putrejune si slava lui, ca o floare ce se trece, vestejindu-se. Ca, iata, ca o haina se invecheste trupul si ca de niste molii se mananca.
Ci, ia seama ca sufletul si trupul sunt ca un frate cu o sora. Sa nu vietuiasca, deci, sufletul tau, fara de trup, nici trupul tau, fara de suflet. Socoteste ca se cuvine a imparti averile pe jumatate, pe cat trupului, pe atat si sufletului. Iar pacatul omenesc este asemenea cu o haina nespalata; ca asa este si pacatul negru. Si, daca nu te cureti de el, apoi tot mai mult se innegreste. Sa ne pocaim deci, ca sa luam de la Dumnezeu iertare.
( Din Proloage)
Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian