Intru aceasta zi, povestire despre un monah, caruia i-a descoperit Dumnezeu, ce se intampla cu cei ce iau milostenii.
Un oarecare monah era slavit intr-o manastire.
Un oarecare monah era slavit intr-o manastire, avand viata cinstita din tinerete, ca, lepadand toate dulcetile si zavorandu-se pe sine intr-o chilie stramta, slujea lui Dumnezeu, omorandu-si trupul sau, cu postul si cu veghea cea de toata noaptea, aducand Stapanului a toate, rugaciuni pentru sine si pentru toata lumea si indeletnicindu-se, cu tot cugetul, intru gandirea la Dumnezeu. Si primea, la vremea cea obisnuita, putina hrana din mainile chelarului. Iar, din cele ce trimitea Dumnezeu, prin crestini, la manastire,fratilor, aur si argint, hrana si vin, din acelea nimic niciodata nu primea. Si i s-a facut lui o aratare, despre cei ce iau milostenie.
Intr-una din zile, mai marele cetatii a intrat in manastirea aceea, ca sa faca milostenie si le da tuturor cate un ban de argint. Si a mers si la cel inchis, dandu-i un galben, si ruga pe stapanul batran ca sa primeasca galbenul. Iar batranul, rusinandu-se de acel cinstit barbat, a luat galbenul si l-a pus in buzunarul sau. Dupa aceea, savarsindu-si randuiala sa cea obisnuita noaptea, batranul s-a culcat pe rogojina sa, vrand sa doarma putin. Si s-a facut in vis, ca se vedea pe sine stand impreuna cu ceilalti frati ai manastirii aceleia, intr-un camp larg, si tot campul acela era plin de spini si, venind un oarecare tanar infricosator (iar acela era ingerul Domnului), silea pe toti monahii acelei manastiri, zicandu-le: „Secerati acesti spini.” Apoi, a mers si la batran si i-a zis: „Incinge-te si secera la spini.” Iar acela, nevrand si lepadandu-se, i-a zis lui ingerul: „Nu ai nici un cuvant sa te impotrivesti, ca ai fost platit ieri, impreuna cu monahii ceilalti, care au luat de la acel om iubitor de Dumnezeu, cate un ban de argint, iar tu un galben ai luat, deci, si mai mult esti dator sa te ostenesti secerand spini, mai mult decat altii, ca unul care ai luat mai multa plata. Iar spinii acestia, pe care ii vezi, sunt faptele rele ale omului aceluia, de la care ati luat milostenia. Deci, apropie-te si secera impreuna cu ceilalti.”
Iar dupa ce s-a desteptat din somn postitorul acela, intelegand acea vedenie, s-a mahnit si, trimitand, a chemat pe acela ce ii daduse lui milostenia si-l ruga sa-si ia galbenul sau. Iar acel iubitor de Hristos nu voia sa-l ia, ci zicea catre pustnic: „Tine-l la tine, parinte, sau da-l cui vei voi.” Atunci, a zis batranul: „Nu vreau sa secer spinii pacatelor straine, cu care nu pot dezradacina multimea de spini a pacatelor mele.” Si, aruncand galbenul acela afara de chilia sa, a inchis ferestruica. Iar barbatul acela, instiintandu-se din care pricina i-a lepadat batranul milostenia lui, a inceput a-si indrepta viata sa si a face mai multa milostenie la saraci si la lipsiti, aducandu-si aminte de Scriptura care zice ca milostenia si credinta curatesc pacatele.
( Din Proloage)
Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian