Intru aceasta zi, cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur, despre mandrie.

Deci, precum rodul cel putred, netrebnic este gradinarului, asa rugaciunile celui mandru neprimite sunt la Dumnezeu.

Precum rasadul si pometul cel necuratit de crengi uscate nu poate sa creasca, asa si omul mandru nu poate sa se mantuiasca, daca nu-si va curati mandria prin smerenie si prin pocainta cea plecata. Ca la inaltime se suie sufletul celui mandru, iar, de acolo, intru adancul iadului se pogoara. Deci, precum rodul cel putred, netrebnic este gradinarului, asa rugaciunile celui mandru neprimite sunt la Dumnezeu. Sufletul celui mandru nu are parte cu Dumnezeu, ci, dracilor bucurie le face. Ca, pentru mandrie, au fost lepadati ingerii din cer si diavoli s-au facut. Gandul cel smerit la ceruri urca pe om si, impreuna cu ingerii a dantui il face, iar mandria il pune in randurile dracilor.
Rugaciunea celui smerit vine la Dumnezeu, iar a celui mandru manie pe Dumnezeu si, precum greutatea de roduri rupe ramurile, asa mandria pierde sufletul cel imbunatatit. Omul cel mandru este ca pomul ce nu are radacina si degraba cade, asa si cel mandru, in prapastia iadului se pogoara. Pentru ce te inalti, omule, tina fiind si cenusa, pentru ce cu mandrie iscodesti, o, nerecunoscatorule, de esti mare cu dregatoria, sa ai smerenie si sa nu dispretuiesti pe nimeni. De pacate straine sa nu intrebi, ca sa fii slavit in ziua judecatii si sa nu lasi scarbit pe cel ce plange ca sa nu ti se treaca cu vederea rugaciunile tale.
Omule sarac, cine te-a zidit pe tine, sau de unde esti luat? Intru ce iti pui nadejdea, ca nu te temi de Dumnezeu, ci, te mandresti si, prin trufie, rau iti pierzi sufletul tau? Pentru ce te umfli ca o picatura de ploaie, ca pamant esti, si nu dupa multa vreme, in pamant, iarasi, vei merge; acum mandru, iar, dupa putin, hrana viermilor. O, omule, cunoaste-ti neputinta ta si nu te mai mandri! A lui Dumnezeu zidire fiind, nu te lepada de Ziditorul tau. Cerceteaza firea ta, si vezi pe rudeniile tale, pentru ca si ei, de aceeasi fire sunt. Si nu te lepada, prin mandrie, de firea ta. Macar de ai fi si tu bogat, iar acela ar fi sarac, inaintea lui Dumnezeu, acela poate fi mai sus decat tine. O, bogatilor, nu va madriti cu averile voastre, cu cele stricacioase nu va laudati. Dumnezeu singur este bogat, avand bogatie nestricacioasa, caci averea voastra nu este a voastra. Pana este liniste, randuiti-va in pace, cele spre mantuirea voastra. Pentru ca bogatia omului lui ii este data spre izbavirea lui. Dumnezeului nostru, slava!
( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian