Intru aceasta zi, cuvant despre cel ce a ales pe Dumnezeu, mai mult decat averile.

Celora ce randuiesc bine cele pamantesti, li se daruiesc cele ceresti.

Ne-a spus noua un parinte: „Mergand eu, zicea, pentru o trebuinta la Constantinopol, sedeam in biserica si a intrat un oarecare iubitor de Hristos si, vazandu-ma ca sunt strain, mi s-a inclinat, cu multa dragoste si cucernicie, si, imbratisandu-ma a stat si a inceput a ma intreba despre mantuirea sufletului. Iar eu i-am zis lui: Celora ce randuiesc bine cele pamantesti, li se daruiesc cele ceresti. Zis-a acela: Bine ai grait parinte, si, cu adevarat, fericit este acela ce-si pune toata nadejdea sa spre Dumnezeu. Si mi-a zis asa: Eu am fost, zicea, fiul unuia, din cei foarte slaviti in lume. Insa era tatal meu milostiv si mult da la saraci. Iar intr-una din zile, m-a chemat si mi-a aratat toate averile salem si mi-a zis: Fiule, ce-ti este tie mai de folos, oare, sa-ti las eu tie averile acestea sau pe Hristos ? Iar, eu luand aminte la cele ce imi graia, i-am zis lui: Mai bine sa-mi lasi mie pe Hristos. Ca aceste averi, astazi sunt, iar maine se duc si trec. Deci, dupa ce a auzit asa de la mine, indata a inceput a imparti neincetat, incat, cand a murit el, putina avere a ramas: si eu am ramas sarac si cu smerenie umblam, avandu-mi nadejdea spre Hristos. Caruia ma lasase pe mine.
Si – a mai zis el – un oarecare om bogat, iarasi din cei mari, si avea femeie de Hristos iubitoare si de Dumnezeu tematoare. Aveau ei si o fiica, sigura la parinti. Zis-a, catre dansul, femeia lui. Numai pe aceasta fiica o aveam si atatea bunatati ne-a dat noua Domnul; apoi, de ce folos va fi aceasta, daca vom cauta sa o dam pe ea dupa cineva, asemenea noua, si care naravuri rele avand, o va necaji pe dansa? Sa cautam, mai bine, un om temator de Dumnezeu, care, cu frica lui Dumnezeu si cu dragoste, sa o primeasca pe dansa. Si i-a zis ei barbatul sau: Bine ai socotit. Sa mergem, dar, la biserica si sa ne rugam lui Dumnezeu si, care mai intai va intra in biserica, acela este cel trimis noua de Dumnezeu, barbat fiicei noastre. Si au facut asa. Si, dupa ce au facut rugaciune si au stat, am venit eu. Deci, au trimis o sluga de m-au chemat si au inceput a ma intreba pe mine. De unde esti ? Iar eu le-am raspuns lor: Dintru aceasta cetate sunt, fiu al cutaruia. Iar ei au zis: Oare al aceluia milostiv ? Si mi-au zis iarasi: Dar ai sotie ? Si am zis: Nu am. Si apoi le-am spus lor cele ce mi-a zis mie tatal meu. Iar ei au proslavit pe Dumnezeu si au zis: Iata, Randuitorul cel bun Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care L-ai ales, ti-a dat tie sotie si avere; primeste-le, deci, pe amandoua, cu frica lui Dumnezeu, adica, pe fiica mea si averea. Deci, ma rog Domnului Dumnezeu ca sa-mi ajute a umbla, pe calea tatalui meu, pana la sfarsitul vietii mele.”

( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian