Intr-o aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre milostenie si despre slugi.

Cel ce voieste sa se imbogateasca aici are nevoie de castigurile cele nedrepte.

In asa fel, adica, sa fim cu slugile noastre, precum voim sa fie spre noi Stapanul Hristos. Ca mare este milostenia aceasta, ca, adica, nu fata voie si in sila sa tinem casa noastra si nici cu batai sa carmuim slugile. Ca, chivernisirea aceasta mai mare este decat rugaciunile, decat postul si decat alte bunatati. Si, iarasi, zic ca jerfele cele nedrepte, care nu sunt din ostenelile noastre, ci din apucari si jefuiri, unele jertfe ca acestea, nu numai ca nu le primeste Dumnezeu, ci inca si fata Isi intoarce de la ele si le uraste, ca nu ne porunceste ca sa miluim din jafuri si din apucari. Ca necurata si spurcata este o jerfa si o milostenie ca aceea si mai mult manie si intarata pe Dumnezeu. De vreme ce si Cain, cele nedrepte ale sale aducandu-le lui Dumnezeu, mai mult L-a maniat pe El. Ca aceasta este milostenie, sa miluim pe slugile noastre, si sa nu le muncim pe dansele, iar ceea ce luam pe nedrept de la unul, sa dam altuia, nu este milostenie, ci fatarnicie.
Cel ce voieste sa se imbogateasca aici are nevoie de castigurile cele nedrepte. Iar cel ce voieste sa se imbogateasca in veacul cel viitor, acelasi, cele ce sunt ale lui, le da la saraci. Acela se sarguieste sa adune din lacomie, iar acesta ravneste, ca pe toti sa-i miluiasca. Acela, semanand pe pamant, isi aduna slava rea, iar acesta, trimitand la ceruri, de ingeri este laudat. Si inca si mai minunat lucru: pe cel lacom, nu numai cei asupriti il urasc, ci, il urasc si cei ce n-au primit vreun rau de la dansul, vazand pe cei, carora el le-a facut rau. Si, de ar cadea acela in vreo ispita, aude de la toti mii de clevetiri. Iar pe cel milostiv, nu numai cei miluiti de dansul, ci si cei nemiluiti il iubesc, pentru facerea de bine ce s-a facut de catre dansul. Iar, de i s-ar intampla lui vreo nenorocire, apoi, toti se roaga pentru dansul, zicand: „Dumnezeule, fa cu el mila si-l slobozeste de necazul lui, ca sa vina asupra lui cele bune.”
Vazut-ai oare, cum rautatea si pe cei neasupriti de dansa, ii are vrajmasi, iar milostenia, si pe cei nemiluiti, ii are ajutatori si iubitori ? Pentru aceea, dar, mai intai, sa ne pazim mainile noastre de lacomie si, mai mult, sa le intindem a face milostenie.
Dumnezeului nostru, slava!
( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian