Duminca a V-a din Post – Dragostea este nedespărţită de smerenie.

Dragostea din inima ta si smerenia din mintea ta au fost izgonite de mandrie cu toate pacatele ei.

Domnul Iisus Hristos, zicand despre ucenicii Sai: Eu am venit in lume, nu ca sa-Mi slujeasca Mie oamenii, ci ca Eu sa slujesc lor, ne-a dat cea mai mare pilda de smerenie. Cand vedem pe Imparatul imparatilor, pe Ziditorul cerului si al pamantului, pe Stapanitorul a toata faptura vazuta si nevazuta, pe Domnul cel a tot puternic, pe Cel caruia I se inchina si ii slujesc toate cetele ingeresti ale ingerilor, ca slujeste oamenilor si spala picioarele ucenicilor, ce alta pilda de smerenie poate fi mai mare, mai puternica si mai tare decat aceast? Pentru ce insa a unit pilda smereniei Lui, cu pilda dragostei Lui, cand a zis:,, ca si Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca si sa-si dea sufletul pret de rascumpare pentru multi”?
Cei doi apostoli, Iacob si Ioan, cerand de la Iisus Hristos cinste si scaunele cele mai de sus, au dat semne de mandrie; iar ceilalti zece maniindu-se de cererea celor doi, au dat semne de zavistie, de invidie. Cum invidia este lipsita de dragoste, pentru aceasta a impreunat Domnul la invatatura cea despre smerenie, si pilda dragostei, ca sa-i sfatuisca nu numai pe cei doi, ci si pe cei zece ucenici.
Cuvintele Domnului Iisus Hristos nu priveau insa numai indreptarea ucenicilor Sai , ci si mantuirea tuturor celor care cred in El. Pentru aceasta a unit pilda smereniei cu pilda dragostei, ca sa invete pe toata lume ca aceste doua mari fpte bune sunt nedespartite, ca soarele de lumina si focul de caldura.
Dragostea fata de Dumnezeu cuprinde pe om cu totul, pentru ca suntem datori sa iubim pe Dumnezeu, din toata inima, din tot sufletul, din toata puterea si din tot cugetul. La dragostea catre aproapele, Dumnezeu a pus o asemanare, zicand: Sa iubesti pe aproapele tau, ca insuti pe tine. Iata cum dragostea aproapelui este impreunata cu smerenia, caci vrand nevrand, cand iubesti pe aproapele dupa porunca lui Dumnezeu, ori ce vei face pentru tine, aceia vei face si pentru aproapele tau. Deci, daca iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, este cu neputinta sa doresti sa iei cinste mai multa decat el. Iti este cu neputinta sa cauti, pentru cinstea ta, necinstirea lui. Cand cauti cinste mai multa, scaunul de sus, loc mai inalt decat aproapele tau; cand te maniezi asupra celui care nu-ti da cinste si te necajesti pe cel care nu se inchina tie, cautand sa te socoteasca oamenii ca esti mai sus si mai mare decat ceilalti oameni, atunci nu iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, ci te iubesti pe tine insuti mai mult decat pe aproapele tau. Dragostea din inima ta si smerenia din mintea ta au fost izgonite de mandrie cu toate pacatele ei. Cand iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, mandria nu gaseste nici un loc in tine, ci se departeaza cu totul de tine.
Sa deschidem acum ochii sufletului si sa vedem pe Incepatorul mantuirii, pe Domnul slavei si Izbavitorul si Mantuitorul nostru. El ne spune despre Sine:,, Invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima”. Intr-adevar, smerenia Lui covarseste priceperea mintii omenesti. Dumnezeu atotiitorul, ziditorul si stapanitorul tuturor celor vazute si nevazute, de ingeri laudat si slavit de toata zidirea ascultat si slujit, ia chipul robului Sau si se face om! Ca prunc plange in pestera din Betleem, ca prieten varsa lacrimi la mormantul lui Lazar si plange ca cel ce patimea pentru cetatea Ierusalimului. Ca ostenit si insetat sade la putul din Samaria, ca oricare doarme si dormiteaza in corabie. Ca un milostiv primeste sa stea impreuna cu pacatosii si mananca cu dansii ; ca un vinovat este dus la curtile de judecata si osandit. Ca un faptuitor de rele este batjocorit, ocarat, scuipat, lovit cu palmele peste obraz, batut si adapat cu fiere si otet; ca un muritor moare si este ingropat. In toate a aratat multimea smereniei Sale, Cel,, care in chipul lui Dumnezeu fiind, cum spune Apostolul Pavel, nu rapire a socotit a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci S-a micsorat pe Sine, ascultator facandu-se pana la moarte, si inca moarte pe cruce”.
Prin toate acestea vedeti frati crestini cata legatura are dragostea cu smerenia. Vedeti ca pe cat este de mare dragostea, pe atat este mai adanca smereni, si ca niciodata nu se afla, nici dragostea fara smerenie, nici smerenia fara dragoste. Sa nu socotiti ca pentru aceasta avem, numai pilda Mantuitorului Hristos. La toti sfintii vedem nedespartite smerenia si dragostea. Cata dragoste a aratat Ap. Pavel catre aproapele sau, alergand de la Ierusalim in Troia, Macedonia, Atena si Roma, ca sa-i invete Evanghelia lui Hristos, suferind atatea primejdii si atatea chinuri, despre care el scria catre corinteni. Foarte mahnit si neancetat indurerat pentru necredinta fiilor lui Israiel se ruga cu caldura ca sa se mantuiasca ei, iar el sa fie pedepsit de Iisus Hristos in locul lor dupa cum ei insusi spun: ,, Pentru ca asi dori eu insumi sa fiu anatema, departe de Hristos, pentru fratii mei, pentru rudeniile mele dupa trup, ca unii ce sunt israieliteni”. Smerit el zicea adesea:,, Eu sunt mai-micul apostolilor, care nu sunt vrednic sa ma numesc apostol”. Iata adancul smereniei lui, care ne indeamna si pe noi sa graim: Da-ne, Doamne, si noua acest gand. Da-ne ca fiecare din noi sa socoteasca si sa zica: eu sunt mai-micul intre crestini si nu sunt vrednic sa ma numesc crestin. Eu sunt mai-micul intre oameni si nu sunt vrednic sa ma numesc om. Sa insotim totdeauna faptele noastre bune, cu roadele dragostei unite cu smerenia. Sa ne aratam intotdeauna fata se semenii nostri, plini de aceiasi dragoste curata ca si fata de Dumnezeu, caci numai in felul acesta ne vom putea dovedi dragostea noastra curata fata de Dumnezeu, pe Care nu-L vedem, iubind pe fratii nostri, care se gasesc intotdeauna langa noi.
Daca s-ar fi aflat dragostea si smerenia de-a pururea in inma tuturor oamenilor, ar fi incetat ura, ar fi fugit invidia, ar fi pierit minciuna, ar fi lipsit viclesugul, barfa, zavistia; nu s-ar fi mai auzit niciodata de omoruri, s-ar fi izgonit vrajba, ocarile, viclesugul si ar fi lipsit de pe pamant toate rautatile. Atunci s-ar fi vazut pacea prin orase, adevarul prin targuri, curatenia la petreceri, dreptatea la vanzari, evlavia in Biserica. Atunci pamantul s-ar fi facut rai si loc dragostei pentru mantuirea sufletului sau. Cel ce va cugeta deseori ca este pamant si cenusa, ca smerenia inalta pe om, si in cer si pe pamant, si ca fara ea toate faptele bune sunt nefolositoare, aceluia ii va da Dumnezeu,ca lui David cele doua aripi de porumbel, adica dragostea si smerenia, pentru ca atunci cand va sosi ceasul mortii lui, sa nu se teama, nici sa se cutremure, nici sa se intunece, ci in liniste si in pace, fiind inconjurat de sfintii ingeri, sa zboare ca un porumbel si sa se odihneasca in locasurile Domnului cele iubite si dorite, unde este lumina cea neainserata, unde este bucuria cea negraita, unde este slava cea fara de sfarsit, in Hristos Domnul nostru, Caruia se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, in vecii vecilor. Amin!
( Cazania Duminicii)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian