Întru aceastã zi, cuvant din Limonar, despre cum a miluit Sfantul Apolinarie pe un tanar, fara stirea lui.

Ne-a spus noua patriarhul Alexandriei.

Ne-a spus noua patriarhul Alexandriei, despre Sfantul Apolinarie, ca era foarte milostiv si impreuna-patimitor cu toti. Si a fost in Alexandria un oarecare stapanitor al cetatii, ce avea un fiu si, murind el, a ramas fiul cu multime de bogatie, pe care nu a mancat-o, nici nu a cheltuit-o in lucruri necuvioase, ci, ca un tanar nedeprins, neputand a o chivernisi, a pierdut-o pe toata si, din bogatie, a ajuns intru multa saracie, si i s-a spus despre dansul fericitului patriarh Apolinarie. Iar acesta, vazandu-l intru atata saracie si in haine proaste si rupte, cu fata ofilita, pentru ca ii stia pe parintii lui si multe suferea pentru dansul, in sufletul sau, voia a-l milui pe el. Dar nu voia aceasta aratat a o face, ci in taina, de la Dumnezeu invatat fiind.
Deci, a chemat pe iconomul sfintei biserici si i-a grait lui: „Nimanui sa nu spui ceea ce voi sa fac.” Iar el a zis: „Nadajduiesc stapane, spre Fiul lui Dumnezeu, ca nimeni din oameni nu va sti.” Iar patriarhul a vorbit lui pentru tanarul acela: „Voiesc a-l milui pe el. Deci, mergi si scrie act de datorie, ca de la fericitul tata al acestui tanar, s-a luat, pentru trebuinta bisericii, cincizeci de livre de aur si scrie si martori.” Iar el a facut asa si a dat inscrisul patriarhului. Ci, tatal tanarului murise de zece ani si mai bine, iar inscrisul se arata nou, si, pentru aceasta a poruncit patriarhul sa-l puna pe el in grau, ca sa se invecheasca. Si, dupa putine zile, a adus actul acela ca si cand era vechi si l-a dat patriarhului. Si a zis patriarhului: „Mergi acum, frate, si graieste tanarului: Ce-mi vei da mie, daca-ti voi da un act care-ti trebuie? Dar, cauta sa nu iei mai mult de trei galbeni. Si sa-i dai actul.” Si, raspunzand iconomul a zis: „Cu adevarat stapane, daca vei porunci, nimic nu voi lua.” Si i-a zis patriarhul: „Voiesc numai atata sa iei, trei galbeni.”
Si a mers iconomul, dupa porunca, la tanar si i-a zis lui: „Mai inainte, cu putine zile, am aflat un act pe care mi l-a dat fericitul tatal tau, spre pazire. Raposand tatal tau, s-a intamplat a fi la mine inscrisul pana in ziua de astazi, ca am uitat si nu mi-a venit la indemana sa ti-l dau; dar acum, ce imi vei da mie, ca eu sa ti-l dau?” A grait lui tanarul: „Ce voiesti, stapane, iti dau tie.” Si a zis iconomul: „Da-mi trei galbeni.” A grait lui tanarul: „Cu adevarat, stapane, daca va fi asa, si mai mult iti voi da tie.” Iar el a zis lui: „Datornicul este si bogat si intelept si-ti vei scoate plata fara osteneala.” Si i-a dat scrisoarea, in care scria despre cele cincizeci de livre de aur. Iar el, luand-o cu bucurie, a mers la patriarhul si i-a dat lui scrisoarea aceea.
Si, citind-o patriarhul a zis tanarului ca si cum s-ar fi suparat: „De cand a murit tatal tau sunt zece ani, unde ai fost pana acum? Du-te si nu ma supara.” Si a zis tanarul: „Cu adevarat, stapane, n-am avut eu scrisoarea aceasta, ci, zilele acestea, mi-a dat-o mie iconomul, graind: Cautand alte hartii, am aflat-o si pe aceasta. Iar patriarhul, oprind la sine scrisoarea, l-a slobozit pe el, zicand: „Ma voi gandi la aceasta.” Si, dupa o saptamana, din nou, a venit tanarul. Iat patriarhul, iarasi, cercetandu-l pe el, i-a zis: „Pentru ce ai zabovit atata?” Si se facea ca nu vrea sa-i dea lui. Atunci, a grait lui tanarul: „Stie Dumnezeu, stapane, ca nu avem cu ce sa ne hranim si ceea ce va pune Dumnezeu in gandul preasfintiei tale, cu aceea sa ma miluiesti.” Atunci, a grait lui cel intru sfinti, patriarhul Apolinarie, prefacandu-se ca si cand il ruga pe dansul: „Toata datoria ce scrie in scrisoare ti-o voi da tie, dar te rog pe tine, fratele meu, sa nu ceri de la sfanta biserica dobanda.” Atunci tanarul, inchinandu-se, a grait lui: „Ce voiesti, stapane, si ce vei porunci, aceea voi face, nu numai dobanda, ci si din aurul ce scrie in scrisoare, ia cat voiesti.” Iar patriarhul a zis: „Nu, destul ne este iertarea dobanzii.” Si, luand cincizeci de livre de aur, le-a dat tanarului. Si, facand rugaciune pentru dansul, l-a slobozit pe el, multumindu-i pentru lasarea dobanzii.
Asa sunt faptele, cele ascunse si nearatate oamenilor, ale dumnezeiescului Apolinarie. Ca nu numai ridica din atata saracie, dar si covarsea cu darnicia. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
( Di Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian