Hristos a Înviat!

Este adevărul Scripturii, fiind Sărbătoarea , Sărbătorilor, deoarece:” Aceasta este Ziua pe care a făcut-o Domnul, ca să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa”. Dacă am fost trişti trebuie să ne bucurăm, ne-a spus îngerul şi să nu ne pierdem timpul căutând pe Cel viu între cei morţi. Pământenilor, acesta este Crezul nostru:” a înviat a treia zi după Scripturi!” şi a împlinit toate profeţiile, moartea a fost învinsă, să nu mai plângem pentru că sfârşitul e un nou început. Deşi învierea depăşeşte înţelegerea necredincioşilor, totul face parte din opera de mântuire şi cercetând paginile Sfinte, unde am văzut că suntem veşnici, toţi ne-am amintit: Dumnezeu nu poate muri. Învierea face dovada că în ziua aceea vom învia, pentru că moartea nu mai are stăpânire, ci ne ajută acum doar să-L vedem.” Unde îţi este moarte boldul, unde îţi este iadule biruinţa?” Învierea dă răspuns la ce se petrece Dincolo, peste pragul finalităţii noastre, de unde a avut curajul să vină doar El, că nu degeaba-I Dumnezeu. Acum răspunde la toate întrebările de pe drumul Cruci până la Golgota, puse de cei care s-au înhăitat cu tâlhari. Învierea este un act dumnezeiesc, nu poate fi acoperită doar de-o lespede a mormântului, nici tăinuită, ci luminează celor din întuneric, până la marginile pământului. Le spusese că vor vedea lucruri şi mai mari, că va şedea de-a dreapta Tatălui, iar acum ne binecuvintează cu Pace, ca să nu ne mai temem, căci va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor. Lumea prinde curaj în faţa morţi,şi poate înţelege care-i rostul fiecăruia: avem Apostoli dar şi sfinţi mucenici. Învierea nu este doar tradiţie, ci certidudine, este verificată, motiv pentru care cu Toma răspundem: Cu adevărat a înviat! Toţi care l-au văzut timp de 40 de zile au îngenuncheat:” Domnul Meu şi Dumnezeul Meu”. Cine eşti Tu Doamne? a întrebat prigonitorul Saul pe drumul Damascului.” Eu sunt Iisus pe care tu îl prigoneşti!” Ce să fac Doamne?” El este apostolul Pavel, care depune mărturie pentru tot ce a făcut pentru Hristos, zicând:” El a înviat, fiind începătura celor adormiţi!” Învierea ne arată luminat, Calea, Adevărul şi Viaţa, că totul a fost ca vechiul Adam să se înnoiască, să devină omul cel nou care nu mai e stricat de poftele înşelăciunii, ci îmbrăcat în haină luminoasă. Evenimentul nu poate fi scos din contextul istoriei, protagoniştii au existat, Tiberiu la Roma împărat şi pe vremea lui Ponţius Pilat. Învierea nu este o filozofie, cu inima se crede în adevăr şi prin viu grai s-a propovăduit. Dacă nu vrei să mori definitiv trebuie să fii fiu al învierii. Acel condiţional” dacă nu voi vedea, nu voi crede” i se răspunde doar cu “Vino şi Vezi!” Spiritul este superior materiei, iar neînţelesul se dezleagă, Dumnezeu guvernează propria Creaţie. Cei care s-au împotrivit învierii au căzut ca şi cei străfulgeraţi de îngerul ce a dat piatra de pe mormânt. Creştinismul cântă învierea, fiind cea mai mare minune, fiindcă lumina Lui luminează tuturor, motiv pentru care dăm năvală să aprindem din nou făclia sufletului, când preotul rosteşte:” Veniţi de luaţi lumină!”. Ea schimbă conştiinţele, suntem slobozi şi putem privi spre Răsărituri. Învierea este pentru toată suflarea şi trebuie să ne îmbrăţişăm. Nu mai suntem singuri, să iertăm şi să ne închinăm şi noi învierii Sale cele de a treia zi: Cu adevărat a înviat!
Scris de Parintele Zisu in 22 Apr 2006