Duminica Tomii

Mare este puterea credintei si minunate sunt darurile ei!

Mare este puterea credintei si minunate sunt darurile ei! Viata fara de moarte si imparatie vesnica ne daruieste noua credinta, caci zice Sf. Evanghelie:,, Crezand, viata sa aveti intru numele Lui”, iar in alt loc:,, Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui”. Sf. Ap. Pavel ne invata, zicand:,, Crede in Domnul Iisus Hristos si te vei mantui impreuna cu casa ta”. Este de ajuns numai sa creada omul ca sa se mantuiasca? Dumnezeiasca Evanghelie zice:,, Va sa vie Fiul omului, intru slava, Tatalui Sau impreuna cu ingerii Sai si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui”. Si vor iesi cei care au facut cele bune intru invierea vietii , iar cei ce au facut cele rele, intru invierea osandirii”. Este vreo nepotrivire cand dumnezeiasca Scriptura ne spune caci credinta mantuieste pe om, iar in alte locuri ne invata ca faptele cele bune aduc mantuirea? O, fratilor, sa nu ne inselam, caci unite sunt invataturile lui Dumnezeu. Nici credinta singura si nici faptele cele bune singure, ci credinta impreuna cu faptele cele bune, mantuiesc pe om. Se imparte credinta in cunoscatoare si lucratoare. Credina este cunoscatoare, cand numai cu mintea noastra credem cele ce invata credinta, dar din faptele cele bune nimic nu facem. Aceasta credinta este insa moarta si nefolositoare si nu poate sa mantuiasca pe om, asa cum ne spune Sf. Ap. Iacob cand zice:,, Credinta, daca nu va avea fapte, singura de sinesi, este moarta”. Ce folos, fratii mei, de va zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are! Oare credinta poate sa-l mantuiasca?” Credinta este lucratoare cand credem toate cate ia ne invta si facem toate cate ia legiueste. Aceasta este credinta pentru care zice dumnezeiescul Apostol:,, Credinta care se lucreaza prin dragoste”. Deci cand zice Dumnezeiasca Scriptura:,, Ca, crezand, viata sa aveti” si ” tot cel ce va crede si se va boteza se va mantui”, si altele asemenea, ea vorbeste despre credinta cea lucratoare, care se lucreaza prin dragostea ce este impreuna cu faptele cele bune. Cand zice Scriptura:,, Ca va rasplati fiecaruia dupa faptele lui”, si alte asemenea acestora, intelegem ca fiecarui credincios ii va rasplati dupa faptele cele facute , din credinta. Aceasta intelegere ne-o arata lamurit, prin pilde, graitorul de Dumnezeu Apostol, cand lauda credinta lui Avel, dar lauda si faptele lui cele bune, adica jertfa cea bineprimita, pe care i-o aducem lui Dumnezeu; cand lauda credinta lui Enoh, dar slaveste si faptele cele bune ale lui; cand lauda credinta lui Noe, dar impreuna cu credinta lui lauda lauda si nevoita lui pentru facerea corabiei; cand lauda credinta lui Avraam, dar se minuneaza si de ascultarea lui fata de Dumnezeu. Pe rand, lauda credinta altor multi sfinti si slaveste minunile, dar povesteste si minunatele lor lupte. Din toate acestea vedem lamurit ca credinta, care mantuieste, este unita cu faptele cele bune. ,, Caci precum trupul fara suflet este mort, asa si credinta fara fapte, moarta este”, ne spune Sf Apostol Iacob.
Crestine, tu te lauzi ca ai credinta, dar ce folos ca tu calci legea crestina. Si demonii cred si se infricosaza, dar nimic nu folosesc. Tu crezi ca Dumnezeu a dat cele zece porunci si ca cel ce calca una din-transele, fara indoiala, se pedepseste, dar toata ziua, fara nici o teama si sfiala, defaimezi si calci fiecare porunca. Deci la ce-ti foloseste tie credinta ta? Tu crezi ca Dumnezeu, a legiuit ca sa-l iubesti pe El din toata inima, din tot sufletul, si din tot cugetul, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti. Dar tu il defaimezi pe Dumnezeu, prin calcarea poruncilor Lui si pe aproapele il nedreptatesti si il superi in toate chipurile. Deci care este folosul credintei tale? Tu crezi ca de nu vei ierta greselile oamenilor, este cu neputinta sa-ti ierte Dumnezeu pacatele tale. Tu crezi ca Dumnezeu iti porunceste:,, Invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima”, dar tu esti manios si mandru. Deci ce-ti foloseste tie credinta ta? Tu crezi ca ori ce vei face saracului, lui Dumnezeu faci,caci zice Hristos:,, Intrucat ati facut unuia dintre acesti frati prea mici ai Mei, Mie ati facut”; tu insa vezi saracul dar iti intorci fata de la dansul ; vezi saracul, si in loc de milostenie il incarci cu ocari. Asadar ce-ti foloseste tie credinta ta? Tu crezi ca va veni o zi cand va sedea Dumnezeu pe Scaunul slavei Sale, sa judece pamantul si lumea si ca cei ce au facut pacate, in chinul vesnic; tu insa te lenevesti cu totul de la faptele cele bune si cu multa osardie, in fiecare zi, faci pacate. Asadar ce-ti foloseste tie credinta ta? Aceasta credinta nu mantuieste pe nici un om, si nici pe tine dupa cum ne incredinteaza Sf. Ap. Iacob, cand zice:,, Acest fel de credinta estye moarta si nedesavarsita”, adaugand ca, ,, credinta din fapte ia puterea si desavarsirea”. Din toate acestea, cunoastem adevarata invatatura insuflata de Dumnezeu, caci credinta ne ajuta noua la savarsirea faptelor cele bune dau credintei desavarsirea.
Fratilor, noi n-am vazut, nici ca Apostolii, pe Domnul nostru Iisus Hristos si, nici ca Toma, n-am pipait coasta Lui. Am auzit numai invatatura Evangheliei si am crezut ca Acesta este Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Izbavitorul lumii. Domnul Iisus, fericeste pe cei ce n-au vazut si nu au crezut, cand zice:,, Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!” Dar oare, vom fi noi vrednici de acest fel de fericire? Oare suntem noi fericiti, care n-am vazut si am crezut? Da, cu adevarat vom fi fericiti daca credinta noastra va fi o credinta roditoare numai de fapte bune, savarsite pri dragoste; o credinta care ne ajuta la savarsirea numai de fapte bune, o credinta care se desavarseste si se arata prin faptele noastre cele bune. Din mila lui Dumnezeu avem cea mai desavarsita credinta, credinta dreptslavitoare, credinta ortodoxa. Sa unim deci, cu dansa, si faptele noastre cele bune si placute lui Dumnezeu, caci numai asa vom fi in randurile dreptilor si fericitilor. ,, Asadar, o iubitii mei frati, dupa cum ne porunceste noua graitorul de Dumnezeu, Apostolul Pavel, cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt de iubit, cate sunt cu nume bun si ori ce lauda, la acestea sa va fie gandul; cele ce ati invatat si ati luat si ati auzit, si ati vazut la mine, acestea sa le faceti si Dumnezeul pacii va fi cu voi”. Amin!
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian