Femeia creştină

Tace luminand si se jertfeste tacand.

Singurătatea a fost detronată printr-un înţelept plan al Sfintei Treimi, care intervine în creaţie făcând omului Adam un dar şi un ajutor. Lumea ştiinţei de azi pornind de la somnul profund cât şi coasta bărbatului, interpretează şi descifrează, atât cât poate pricepe, un pic din misterul vieţii, iar unii din ei acceptă datorită neputinţei versul psalmistului: ” Mare eşti Doamne, şi minunate sunt lucrurile mâinilor Tale”! Până şi Adam mirat, deşi ştia cine poate să-şi permită o aşa operă exclamă: ” Iată, aceasta este os din oasele mele, şi se va numi femeie, căci din bărbatul ei s-a luat ea”! Pentru a regăsi ceva din căderea aceea şi a vedea din nou adevăratul Chip şi asemănare, Sfatul ceresc hotărăşte Întruparea, ca să aibă prin noua Evă, fecioara Maria, un Rai aici pe pământ, Biserica. Maica Domnului va fi modelul ascultării şi prin chenoză va împăca cerul cu pământul, devenind scară, masă duhovnicească, rai şi icoană a creştinătăţii. Femeia antică va naşte fii, fiice, regi şi doar filozofi, cea a poporului ales va adăuga şi drepţi, dar mamele creştine vor naşte sfinţii care ne arată calea cea dreaptă. Apelul lumii vechi este actual şi aşteaptă încă mame bune, ca să schimbe faţa lumii. Lumea a dat milioane şi milioane de femei creştine care prin virtutea lor şi viaţa de familie au născut şi crescut copii în frică de Dumnezeu şi dragoste de semeni. Sunt prinse în istorie, în calendar iar pentru noi românii în conştiinţa acestui neam. A venit Fiul ca să ridice ocara Evei prin Maica Sa, care este Împărăteasă şi Doamnă, de-a dreapta Prestolului sfânt. Cât a fost de înjosită, şi cât de respectată şi egală este acum în creştinism, când toţi sunt una întru Hristos. Acum ea se poate mântui prin rugăciune, cumpătare, virtuţi şi naştere de copii în Taina Cununiei. Femeile purtătoare de mir au parte de Înviere şi spun lumii că Viaţa nu poate muri. De atunci femeia este sufletul viu al credinţei şi nu participă la sacrificiu, căci este viaţă, motiv în plus că în Codul lui da Vinci nu avea ce căuta o femeie la Cina cea de Taină. De la creaţie şi până la sfârşitul veacurilor, femeia nu a fost secund, subaltern, ci pereche. Maica Domnului este încredinţată Bisericii apostolice, iar femeile creştine îl învie pe Hristos prin creştinii daţi. Fiecare popor are portretul mamei eroine, înveşmântată cu virtuţi, iar iubirea ei este un cânt în casa umbrelor, ca să nu devenim orfani. Femeia este soţie, cruce şi cunună a bărbatului, catapeteasmă a Bisericii şi puterea unei naţiuni. Ea este omul tainic al inimii, podoaba duhului liniştit şi blând, mama neamului pământean, dascăl şi creştin ce aprinde candela credinţei în casă şi sufletul familiei. Femeile sunt urmaş al mironosiţelor, clamează învierea, sunt sufletul tradiţiilor, focul rugăciunii şi evlavia noastră. Femeia credincioasă este mamă bună, cinstită şi model în societate. Dacă vom păstra chipul Maicii Sfinte, vom auzi mereu acest compliment care răsună din şcoala învăţatului Libanius din veacul al IV-lea, care impresionat de viaţa femeilor creştine rostea: ” Priviţi ceruri, ce femei devotate au creştini”!
Scris de Parintele Zisu in 08 Mar 2006

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Predica zilei de Parintele Zisu Iulian