Să învăţăm de la Iov!

Suntem Speciali, iar răul nu atinge decât materia.

Calendarul face pomenirea unui sfânt biblic numit dreptul Iov, care a intrat deja prin virtutea lui în istoria umanităţii. Sfânta Scriptură îl prezintă alături de Noe şi Daniil, ca pe omul care a ţinut bine toate căile dreptăţii, iar în Noul Testament sf. Iacob îl dă în epistola sa, tuturor model de răbdare. Sfinţii Părinţi, pornind de la canonicitatea istorică a cărţii ce-i poartă numele, îl pomenesc cu rugăciune, socotindu-l: „Biruitorul multor ispite şi bărbat minunat al suferinţei”. „Fost-a un om, în ţinutul Uz, cu numele Iov; şi omul acesta era drept şi fără prihană, şi se temea de Dumnezeu şi se ferea de ce este rău”. Ştim despre el că era om de seamă în „ţinutul răsăriturilor”, avea avere şi zece copii, şi când se scula dimineaţa îşi făcea rugăciunea, aducând jertfă lui Dumnezeu pentru păcate. Cartea care-i prezintă viaţa are 42 de capitole, tema fiind suferinţa, care dezleagă rostul şi înţelegerea ei. Răul caută să-şi facă cuib în viaţa noastră, pervertind firea şi anulând voinţa liberă, care ne poate duce în cer, dar şi arunca în iad. Răul prezent nu este doar ispititor ci vrea posesie, devenind brutal şi totalitar prin efectele pe care le produce. Prin comportament şi paza Legii morale de pe Sinai, Iov i se opune, iar îndrăzneala lui de a nu fi ca alţii, este ţinta maleficului: ” Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos”. Iov dă dovadă de curaj în lupta cu duhurile nevăzute şi deschide lecţia existenţială, când în cuptorul ispitelor rostim cu încredere rugăciunea lui: ” Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Lui binecuvântat”. De la Cădere şi lăsarea întunericului, scopul este ca omul să-L umbrească pe Creator, negându-L. Slobod fiind, dar limitat, caută tertipuri pentru a ne atrage-n joc, făcându-şi de cap. Nu este o resemnare a neputinţei noastre în faţa neantului, care îşi cască gura şi răcneşte căutând suflete, ci concluzia că niciodată nu am fost singuri. Iată, reproşul adus de viclean: „Nu ai făcut Tu gard în jurul lui şi a casei lui?” Îngăduinţa ispitirii dovedeşte că aparţinem Creatorului şi nimeni nu poate răpune făptura umană: „Nu te atinge de Viaţa lui!” Deşi ne convingem pe pielea noastră de greşeala făcută cândva, totuşi o repetăm, ne complăcem şi în loc de îndreptare Îl acuzăm. De la Camus la Dostoievski reproşul este pus în cârca Lui, spunându-I că este neputincios, de aceea îngăduie necazul. Dumnezeu nu se târguieşte cu dracul, fiindcă l-a aruncat din Cer şi noi aşteptăm doar sfârşiturile. Împărăţia se câştigă nu prin vorbe ci prin fapte bune şi credinţă. Urcăm ca melcul ,dar trebuie să fim conştienţi că de câte ori cădem trebuie să ne ridicăm. Acesta este examenul vieţii noastre. Avem Biserica care ne spune ce trebuie să facem! Trebuie să rămânem Oameni, întregi şi cât avem suflet, de nimic nu trebuie să ne temem. Suntem Speciali, iar răul nu atinge decât materia. Bunăstarea lui Iov a dispărut într-o clipită, cu copiii cu tot, ajungând pe mormanul de gunoi. Nu pricepe ce se întâmplă deoarece a păzit Legea, a ajutat orfani, văduve şi nu a asuprit pe nimeni. Consolarea prietenilor care-i vorbesc despre păcat nu-l lămureşte, mai mult femeia îi spune să blesteme şi să moară. Citiţi capitolul 31 şi să vedeţi procesul conştiinţei! Doar Elihu, ruda, îl mai linişteşte, vorbindu-i de providenţă dar şi de încercare. Puterea răului devenit insuportabil pentru o minte întreagă ” nu da omului decât atât cât poate duce”, voia să-l împingă prin alţii în prăpastie. Singura speranţă a lui Iov este că nu uitase că Dumnezeu l-a binecuvântat. Dumnezeu intervine mereu când crede de cuviinţă şi îi aduce argumente ca să priceapă şi să nu deznădăjduiască. Nimic în universuri nu se întâmplă fără ştirea Lui. Găsiţi în cartea lui Iov, astronomie, cosmologie, anatomie, meteorologie, zoologie, tanatologie, Înviere şi Eshatologie. Dumnezeu îi răsplăteşte credinţa dar şi răbdarea, trăind 140 de ani. Cel rău doar înspăimântă, iar Hristos surprinde iadul prin iubire, drept pentru care îl biruieşte „Pleacă de aici, măcar dacă erai de soi. Eşti un diavol prost, dispari” ( Fraţii Karamazov). Şi Iov a răspuns Domnului: „Ştiu că poţi să faci orice şi că nu este nici un gând care să nu ajungă pentru Tine faptă”. Cu adevărat, am vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine – şi nu ştiam” Şi Domnul i-a zis: ” Din spusele unora şi altora auzisem despre tine, dar acum ochiul Meu te-a văzut”

Pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian