Eleonul
Dacă pe zi ce trece, nu ne vom înălţa puţin câte puţin cu mintea la Cer, nu vom putea pricepe niciodată ce se petrece cu noi în această lume.
Dacă pe zi ce trece, nu ne vom înălţa puţin câte puţin cu mintea la Cer, nu vom putea pricepe niciodată ce se petrece cu noi în această lume. Mai deunăzi, Apostolii au rămas aţintiţi cu privirea în Sus, căci un nor luminos L-a luat de la ochii lor şi au auzit de la îngeri că tot aşa va şi veni la noi. Fiindcă se apropie Odovania praznicului ce l-am petrecut duhovniceşte, ne este de folos să călcăm cu credinţă pe acelaşi drum mărturisit şi de arheologie, pe care creştinătatea de a lungul timpului l-a jalonat în Ţara Sfântă cu Biserici măreţe care poartă ruga pelerinilor către Dumnezeu. Suntem pe Muntele Măslinilor numit şi Eleon la o cale de sâmbătă, adică 1392 m cât aveau voie evreii să meargă după Lege în această zi, după cum scrie şi în Faptele Apostolilor: ,,Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă”. Istoricul Eusebiu ne spune că pe la anul 330 d. Hr, la porunca mamei sale Sf. Elena, a ridicat o Biserică pentru a comemora Înălţarea: dar a fost distrusă de perşi la 614, fiind reconstruită de cruciaţi, iar în veacul al XII-lea şeicii musulmani au transformat-o în moschee, apoi au dărâmat-o. În anul 1875, Biserica Rusă a cumpărat 10 h de pământ pe acest platou sfânt şi foarte aproape au ridicat Mânăstirea Eleonului cu hramul Înălţarea Domnului. Pe la anul 1200, fiindcă musulmanii cred şi ei că ,,profetul Iisus”, pe care îl numesc Isa s-a ridicat la cer, au făcut aici o foarte mică moschee, unde îngăduie creştinilor să slujească Sf. Liturghie. Iar pe cerul senin se iveşte la acel timp un nor. În mijlocul rorondei arabe din piatră se văd urmele imprimate ale picioarelor Mântuitorului Hristos, pe care acum cu taxă, orice turist pământean le poate vedea, iar creştinii îl sărută. În complexul Eleonului printre plantaţii de portocali şi măslini, găsim spre închinare, paraclisul zidit tot de împăratul Constantin, care păstrează amintirea locului unde a fost găsit Capul Sf. Ioan Botezătorul de către Ioana, soţia ispravnicului Uza care administra palatul lui Irod, atunci când i-au tăiat capul
Înaintemergătorului. Aici, mereu la 24 februarie când se sărbătoreşte ,,Aflarea”, dar şi în zilele de pomenire rânduite în calendar pentru prooroc, se săvârşeşte Sf. Liturghie. Pe locul numit ,,Via Vânătorului” acolo unde erau Apostolii adunaţi şi îngerul le-a zis: ,,Ce staţi privind la cer!”, în 1881 Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului a înălţat Biserica ,,Mica Galilee”. ,, Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, izbăvitorul lumii”.
Întăreşte-ne, Doamne, înalţă sufletele noastre la Tine şi ne binecuvântează!
Scris de Parintele Zisu in 07 Jun 2006
Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian