Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Pafnutie pustnicul, despre un talhar mantuit.

A fost un barbat pustnic, in partile Eracliei Tebaidei, anume Pafnutie.

A fost un barbat pustnic, in partile Eracliei Tebaidei, anume Pafnutie, despre care multi spun lucruri bune. Acesta, dar, dupa multe osteneli ale sale, se ruga lui Dumnezeu sa-i arate cu care sfinti este asemenea. Iar ingerul Domnului i s-a aratat lui si i-a zis: „Asemenea esti cu fluierarul din cetate.” Deci, el mergand cu osardie la dansul, il intreba: „Cine esti tu si ce fel de viata ai ?” Iar el a zis: „Om pacatos, betiv si desfranat sunt.” Inca mai spunea ca, nu prea de mult, venise de la talharit. Dar Pafnutie il intreba daca a facut el, vreodata, vreun lucru bun. Iar el i-a zis lui: „Nici un lucru bun nu am facut, fara numai ca, pe cand eram talhar, afland ceilaiti talhari o fecioara si voind sa o batjocoreasca, eu am scapat-o pe ea de dansii si am dus-o, noaptea, petrecand-o pana la casa ei. Inca, alta data, iarasi, am aflat o femeie foarte frumoasa, ratacind prin pustie si plangand, si am intrebat-o de pricina plansului ei, iar ea mi-a zis: ‘Nimic sa nu ma intrebi pe mine, ticaloasa, ci, ca pe o roaba a ta, unde voiesti, acolo ma duci, caci barbatul meu, de multe ori, a fost batut, pentru o datorie de trei sute de galbeni si in temnita l-au inchis si mi s-au vandut trei copii ca robi. Iar eu umblu, din loc in loc, si acum ratacesc prin pustia aceasta, ca, de multe ori, ma gaseau si ma bateau. Si, iata, acum sunt trei zile, de cand n-am gustat nimic prin pustia aceasta’. Deci, mi s-a facut mila de dansa si, ducand-o la pestera mea, cea din pustie, i-am dat ei trei sute de galbeni si am petrecut-o pana la cetatea ei si am slobozit-o din datorie pe dansa cu barbatul si cu copiii ei.”
Iar, dupa aceea, a zis Pafnutie catre dansul: „Mie, fiule, nu mi s-a intamplat nici un lucru ca acesta, afara de ostenelile vietii mele. Ca, vezi ca sunt slabit pentru nevointa, ca nu in lene mi-am petrecut viata mea, insa mi-a descoperit mie Dumnezeu, despre tine, ca prin nimic nu esti mai prejos, decat mine, in fapte. Deci, de vreme ce nu putina grija are Dumnezeu de tine, fiule sa nu faci nedreptate sufletului tau”. Iar, el, indata lepadand fluierul, cantarile cele de fluier le-a schimbat in cantari duhovnicesti si, mergand dupa staret, in pustie, a petrecut trei ani cu nevointa desavarsita si s-a invrednicit preafericitul la petrecerea cea cereasca. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea. Amin.
(Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian