Intru aceasta zi, cuvant de indemn al Sfantului Ioan Gura-de-Aur, ca sa ne sculam la miezul noptii, la rugaciune.

Sa ne sarguim fratilor, sa ne rugam in toate zilele si in toate noptile, ca sa dezlegam puterile pacatelor.

Sa iei omule, ca pavaza, sfanta rugaciune si sa te ingradesti cu ea. Sa te scoli din somn si sa-ti scoti sabia ta, adica rugaciunea. Si sa stai tare, dupa puterea ta, si sa te rogi din tot suflelul, cu dorirea ta, si Dumnezeu iti va ajuta tie degraba si-ti va da tarie si putere ca sa biruiesti pe vrajmasul cel nevazut, care indrazneste asupra. Ca nu pentru aceea, fratilor, este facuta noaptea, ca sa o dormim intreaga, fara de folos, ci, se cade, sa o impartim, o parte, pentru lucru, iar alta pentru odihna. Priviti cum se scoala, la miezul noptii, lucratorii si plugarii. Drept aceea, si voi toti, sa va sculati noaptea fiecare si, mai intai decat toate lucrurile, rugaciune catre Dumnezeu sa faceti, ca sa va dea voua mila Sa. Iar cand te vei culca sa dormi, sa nu-ti ramana, nici o noapte in care sa nu te inchini, ci, pe cat vei putea, sa faci inchinaciuni. Ca, prin aceste inchinaciuni, biruieste omul puterea diavolului si prin ele, se izbaveste de pacatele ce a faptuit intru acea zi. Ca, atunci, noaptea, si mintea iti este mai usoara, catre Dumnezeu, si rugaciunile, cele de noapte, te pot intoarce spre pocainta, ca mai bine asculta Dumnezeu rugaciunile de noapte, decat cele de zi ale tale. Si chiar numai din casa de vei iesi, apoi vei simti o preabuna tacere. Si atunci mai curat iti este sufletul tau si mintea mai usoara la rugaciune.
Drept aceea, iubitule, sa te scoli noaptea si sa-ti pleci genunchii si sa cazi la Dumnezeu, rugandu-te, ca, mai mult decat la rugaciunile cele din zi, isi pleaca urechea Sa Domnul, spre rugaciunile cele din noapte. Adu-ti aminte de David Imparatul, cum zicea: „De sapte ori in zi te-am laudat”. Si iarasi: „In miezul noptii m-am sculat, sa ma marturisesc Tie, pentru judecatile dreptatii Tale”. Apoi: „Ostenit-am intru suspinul meu, spala-voi in toate noptile patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda.” Ganditi-va, dar, fratilor, ca David era imparat si avea atatea griji si, iata, asa facea in toate noptile. Iar noi, ce raspuns vom da Lui Dumnezeu, pentru pacatele noastre, petrecand in lene ? Zic voua, fratilor, si surorilor: Sa ne sculam noaptea, ca sa ne rugam lui Dumnezeu, pentru pacatele noastre si sa ne marturisim Lui. Ca, in vreme de noapte, nu tulbura mintea cuvintele cele desarte. Si cum o vor tulbura, cand toti dorm si nu se vede nimeni, nici nu casca cineva, nici nu face zgomot. Iar ziua nu se poate sa fie asa, ca vede multe tulburari si are multe ganduri si, chiar de te-ai intari mult, nu vei putea sa aduci lui Dumnezeu acel fel de rugaciuni, incat sa fie casa noastra ca o biserica de noapte. Ca a zis Domnul: „Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor”.
Sa ne sarguim fratilor, sa ne rugam in toate zilele si in toate noptile, ca sa dezlegam puterile pacatelor. Drept aceea, zic voua, sa ne sculam noaptea, daca nu, chiar la miezul noptii, cel putin spre ziua. Ca zice Proorocul: „De mi-am adus aminte de Tine in asternutul meu, in dimineti am cugetat la Tine”. Ca noaptea in doua se desparte, adica spre a trupului odihna si spre a sufletului mantuire. Scoala-te dar noaptea si te roaga lui Dumnezeu, sa cazi inaintea Lui, suspinind pentru pacatele tale. Chiar si milostenie daca am face, iar fiecare ne-am lenevi la rugaciune, atunci nu ne vom putea mantui. Sa nu ne lenevim, dar a ne ruga, Ziditorului nostru, ca sa mantuiasca sufletele noastre, ca un bun si de oameni iubitori. Ca a Lui este slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian