Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre dragoste.

Acestea zicand, ingerul s-a facut nevazut.

Un frate, foarte cuernic si iubitor de Dumnezeu, avea mare dragoste catre un sihastru, cu nume mare. Iar, odata, mergand, dupa obiceiul sau, la acel sihastru – ca de multe ori mergea la dansul pentru cercetare si dragoste frateasca – , l-a aflat pe el mort. Deci, umbland prin hainele lui a gasit in ele opt galbeni de aur, iar el vazandu-i, mult s-a mirat si luandu-i, a inceput sa planga si sa se tanguiasca cu amar socotind ca se va fi maniat Dumnezeu pe acel batran, pentru acei bani si-l va fi pedepsit pe el. Si asa, plangand si tanguindu-se, s-a rugat la Dumnezeu, ca sa-i descopere si sa-i arate lui cele despre acestea. Si asa, rugandu-se el, i s-a aratat lui ingerul Domnului si i-a grait, zicand: „Ce-ti este tie de plangi asa, pentru acel sihastru?” Zis-a lui fratele: „De aceasta plang eu, ca, iata, am gasit la dansul acesti opt galbeni, si mi se pare ca pentru ei se va fi maniat Dumnezeu pe dansul si-l va fi trimis la pedeapsa, de vreme ce sihastrilor, traind in pustie, nu li se cade sa stranga si sa tina la sine bani, ca nu le sunt lor trebuitori.”
Raspuns-a lui ingerul: „De vrei sa te instiintezi de aceasta, adu-ti aminte de milostivirea lui Dumnezeu si de iubirea Lui de oameni. Ca, de ar fi toti, in toate, desavarsiti, atunci, unde s-ar arata milostivirea lui Dumnezeu si iubirea de oameni?” Acestea zicand, ingerul s-a facut nevazut. Iar fratele a cunoscut, prin aceasta, ca sihastrul a dobandit iertare; si s-a mangaiat, multumind lui Dumnezeu, pentru negraita Lui iubire de oameni. Si asa, ingropand trupul batranului, s-a intors si a mers la chilia sa. Dumnezeului nostru, slaval, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian