Pentru tine creştine, s-a smerit Împăratul cerului

„Nu te teme, fiica Sionului. Iata, Împaratul tau vine sezând pe mânzul asinei”.

Numele lui Lazăr a făcut deja istorie, iar credinţa Biserici i-a închinat în calendar o zi specială numită” Sâmbăta lui Lazăr”, când se face şi pomenirea celor răposaţi. În Betania, Mântuitorul poposise de multe ori în casa lui Lazăr şi a surorilor lui , Marta şi Maria, deoarece era aproape de Ierusalim şi-L ascultau pe Învăţător. Ştia dragostea lor pentru Dumnezeu, dar şi de boala lui Lazăr, despre care Domnul ne spune că nu era spre moarte ci spre slavă.” Lazăr a murit; şi Mă bucur pentru voi, că Eu nu am fost acolo”, le zice ucenicilor Săi. Întâlnirea lui Iisus cu surorile lui Lazăr este un dialog plin de învăţături creştine. Amândouă erau convinse că dacă El ar fi fost acolo fratele lor n-ar fi murit. Dar, ştiau că orice va cere de la Tatăl, Lui îi va da şi peste tot necazul, mai credeau în învierea cea de obşte:” ştim că va învia, la învierea cea de apoi”. Revelaţia este totală, era Acolo, pentru toată lumea, drept pentru care putea să-şi permită, să-l trezească: ” Eu sunt învierea şi viaţa, cel ce crede în Mine, va trăi”. Nici o urmă de îndoială în sufletul lor, răspunsul este categoric: ” Da, Doamne, eu am crezut că Tu eşti Hristosul Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai venit în lume”. Puterea dumnezeirii nu-i doar teorie sau vorbe, ci Cuvânt: ” Unde l-aţi pus”? Om adevărat şi Dumnezeu adevărat, Doamne, aşa te-am cunoscut!” Iisus a lăcrimat”. Cârcotaşii de pe la colţuri au şi început să bârfească, că putea să facă să nu moară, fiindcă atunci când au ridicat piatra de pe mormânt, mirosul se înteţise. A urmat doar o rugă către cer: ” Ascultă-mă doar de dragul mulţimii ca să creadă că Tu, M-ai trimis”. La chemarea lui Dumnezeu, totul prinde viaţă: ” Lazăre, vino afară!” Mulţimea s-a înspăimântat când mortul înfăşurat a ieşit din mormânt, apoi l-au dezlegat şi l-au lăsat să meargă, spre uimirea tuturor. Minunea s-a răspândit repede la sinedriu care a şi hotărât: ” dacă-l vom lăsa aşa, toţi vor crede în El şi vor veni Romanii şi ne vor lua locul şi ţara”. Mulţi care auziseră veneau acum în Betania să vadă minunea, iar fariseii căutau să-l omoare acum şi pe Lazăr, căci mulţi credeau în Iisus. Lumea fremăta de bucurie şi nerăbdare, clipa aşteptată sosise, era cel mai potrivit ca să ocupe scaunul strămoşului David, acum era momentul să scape şi de ocupaţia romană. Era cu o săptămână înainte de Paşti, iar El ştiindu-le gândurile se întristase. Învăţătorul intră paşnic în cetate, şezând pe mânz de asin aşa cum proorocise Zaharia cu sute de ani înainte. Lumea Îl aclama precum odinioară pe David şi aşterneau hainele pe cale : ” Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana, întru cei de sus!”. Omul providenţial care făcuse atâtea minuni, dar uitaseră ce le spusese.:” Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta!” Complotiştii nu mai puteau suporta scena triumfală, îşi astupau urechile şi gurile copiilor care strigau” Osana”. Erau prea mulţi martori deja, totul devenise istorie, arheologie, credinţă, sărbătoare de Florii:” Dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor vorbi”. La Ierusalim pelerini şi clerici în sâmbăta lui Lazăr fac slujba utreniei la mormânt în Betania, apoi pornesc la Mânăstirea ridicată pe locul casei unde se slujeşte sf. Liturghie şi se dă o agapă creştină. În ziua de Florii pe la 8 dimineaţa procesiunea se porneşte din Betania, drum de 6 km, pe care mulţimea cu ramuri de finic merge spre Ierusalim, cântând „Osana” şi apoi participă la Slujbă la Biserica Învieri. Cei care poartă nume de Florii să-I mulţumească, iar cu toţi să-L lăsăm să intre în Ierusalimul sufletelor noastre. Să poposim cu gândul în insula Cipru la racla cu moaştele apostolului Lazăr, care a fost episcop aici şi purtând ramuri de salcie să ne înrădăcinăm credinţa în Înviere. Să ne aşternem păcatele la spovedanie, ca să luăm iertare şi să nu ne purtăm ca cei ce voiau să omoare învierea lui Lazăr. Să avem credinţa Casei lui Lazăr, sinceritatea şi mărturisirea copiilor care se rugau ca şi noi cei de astăzi:” Osana”, adică Doamne Mântuieşte!

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Predica zilei de Parintele Zisu Iulian