Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul, despre gandul la iesirea din viata.

Sa avem toata silinta …

Oare, nu stiti, fratii mei, ce fel de frica si nevoie avem sa patimim, in ceasul iesirii noastre din viata aceasta, cand sufletul se va desparti de trup? Mare frica si mare taina se savarseste atunci. Ca vin ingeri buni si multime de oaste cereasca si toate puterile cele potrivnice si stapanitorii intunericului, amandoua partile voind sa ia sufletul si sa-l aseze si sa-i randuiasca locul lui. Deci, daca sufletul si-a castigat, de aici, din lume, fapte bune si a vietuit viata cinstita, aceste fapte bune si a vietuit viata cinstita, aceste fapte bune se fac ingeri buni si il inconjoara pe dansul si nu lasa pe nici una din puterile potrivnice sa se atinga de dansul, cantand cantari de biruinta lui Dumnezeu, si il duc pe el la Stapanul Hristos si Imparatul slavei si il inchina Lui, impreuna cu toata puterea cereasca, si il duc, de aici, in loc de odihna, intru bucuria cea negraita, de-a pururea, intru lumina cea vesnica, unde nu seste intristare, nici suspin, nici lacrimi, nici grija, ci viata nemuritoare si veselie vesnica, impreuna cu toti ceilalti, care bine au placut lui Dumnezeu, intru Imparatia Cerurilor. Iar, daca in viata aceasta, cineva a trait urat si petrecand impreuna cu patimile si tavalindu-se intru dezmierdarile trupului, si in desertaciunea lumii acesteia, unuia ca acela, in ziua iesirii lui din viata aceasta, insasi patimile si dezmierdarile, pe care le-a castigat, i se fac draci rai si ii inconjoara ticalosul suflet si nu lasa pe ingerii lui Dumnezeu sa se apropie de el. Ca, il iau pe dansul, impreuna cu puterile cele potrivnice, cu stapanitorii intunericului si il duc, lacrimand, mahnit, cu jale si tanguindu-se, in locuri intunecate si innegurate si de intristare, unde toti pacatosii stau, asteptand ziua Judecatii si a osandei vesnice, in care diavolul va fi aruncat, impreuna cu ingerii lui.
Deci, se cuvine noua, ca, de aici, din lumea aceasta, sa avem toata silinta si purtarea de grija pentru iesirea noastra si sa pregatim fapte bune, vrednice sa mearga impreuna cu noi, si sa ne sprijineasca in ceasul de nevoie. Si, care sunt faptele bune, ce am zis ca se prefac in ingeri si stau impotriva dracilor, adica, impotriva patimilor noastre? Acestea sunt: dragostea, smerita cugetare, indelunga rabdare, infranarea, suferinta, chibzuirea, supunerea, linistea, barbatia, dreptatea, fecioria, umilinta si cele asemenea acestora; faptele acestea bune ne sprijinesc, in ceasul acela, si nimeni nu poate sa se impotriveasca lor. Iar patimile, care am zis ca se prefac in draci, sunt acestea: ura, trufasa cugetare, invartosarea, trandavia, desarta cuvantare, iutimea, cearta, pizma, mandria, slava desarta, nestiinta, tinerea de minte a raului, vrajba, defaimarea, rautatea, pofta, inaltarea, lacomia pantecelui, inversunarea si, peste toate acestea, iubirea de arginti, in scurt, toata sataniceasca viclenie. Deci, patimile acestea prefacandu-se in draci, in ziua iesirii noastre, iau sufletul, dupa cum se cuvine. Ca, pe care le-am luat si le-am iubit, aici, mai inainte, le-am si pregatit si ele ne stapanesc pe noi: si, tot acestea, dupa moarte, impreuna cu noi vor merge si vor domni si acolo peste noi si nu va fi cine sa ne scape pe noi de ele.
Deci, sa gandim si sa intelegem, pana avem vreme, cine sunt stapanii nostri si sa fugim si sa-i lepadam pe ei. Si sa imbratisam faptele bune, ca, dupa ce vom ajunge la sfarsitul nostru, ele sa ne ajute noua si sa ne izbaveasca de cei potrivnici. Si sa cunoastem pe cei ce stau impotriva noastra si sa stim cine sunt si ce fel de rele ne pricinuiesc. Deci, sa fugim de dansii, ca de niste serpi otravitori, sau, ca de foc. Si chiar de ne-ar fi tras pe noi de la fapta buna si ne-ar fi impiedicat, sa ne sarguim, pana avem vreme si pana suntem in viata, a lepada relele si, prin pocainta si prin lucrarea faptelor bune, sa imblanzim pe Dumnezeu si sa ne pregatim pe noi spre iesire, ca nu cumva, venind El si batand, sa ne aflam nepregatiti. Ca, in ceasul cand omul nu se asteapta, Domnul nostru va veni. Si, venind, sa ne aflam gata intru intampinarea Lui. Ca Lui se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian