Intru aceasta zi, povestire din viata Cuviosului Pahomie, descoperiri pentru monahii care l-au urmat.

Si o alta aratare….

Aducandu-si aminte de aratarea ce i se facuse lui, despre fratii cei de dupa sfarsitul lui, care aveau sa cada in felurite impatimiri si sa se impleticeasca in griji desarte, Cuvisoul Pahomie plangea si, inchinandu-se, de cu seara, in chilia sa, se ruga pentru aceia lui Dumnezeu. Si o alta aratare, ca aceasta, a mai avut el, in miezul noptii: A vazut, precum singur spunea mai pe urma, o groapa adanca, intunecoasa, si in ea multime de monahi, dintre care multi se sarguiau sa iasa din groapa aceea intunecoasa si nu puteau, de vreme ce altii, pogorandu-se in groapa, ii intampinau pe el si ii surpau in adancul gropii. Iar altii, mai neputinciosi, cazand mai adanc, in partea cea mai de desupt a gropii, se tavaleau. Iar altii, cu umilite glasuri strigau, ca putini dintre dansii abia cu mult osteneala ieseau de acolo si indata aflau lumina, in care intrand, se bucurau multumind Domnului. Si, venindu-si intru sine, Cuviosul cugeta la acel vis si a cunoscut ce fel de nepurtare de grija, in zilele cele mai de pe urma, va sa fie intre monahi, lenevire si intunecare si caderi, si cum ca, numai chipul cel din afara al calugariei va fi intre dansii: si se tanguia pentru aceasta mult si se ruga lui Dumnezeu: „Doamne Atottiitorule, daca asa va fi, atunci pentru ce ai mai lasat viata asezamantul Tau, Doamne, pe care l-ai fagaduit, ca sa-l pazesti celor ce-Ti slujesc Tie, pana la sfarsitul veacului. Tu stii, Stapane,ca, de cand am luat chipul monahicesc, m-am smerit inaintea Ta totdeauna si n-am gustat, pana la saturare, paine sau apa, nici din altceva, din cele pamantesti, nu m-am saturat.” Acestea graindu-le Cuviosul, s-a facut catre dansul un glas de sus, de la Domnul, graind: „Nu te lauda Pahomie, om fiind, ci iertaciune cere, caci, cu a Mea milostivire, toate se alcatuiesc.” Iar Pahomie, aruncandu-se pe sine la pamant, a strigat catre Domnul: „Doamne, iarta-ma pe mine si nu lua indurarile Tale de la mine, ci trimite mila Ta mie, nevrednicului, ca stiu si eu, Stapane, ca fara de sprijinul Tau, toate schiopateaza, iar milostivirea Ta, pe toti ii miluieste si, prin judecatile cele nestiute, ii mantuieste.”
Asa, Cuviosul rugandu-se, au stat inaintea lui doi ingeri, in chipul luminii, iar in mijlocul lor era un tanar, ce frumusete negraita, stralucind cu razele ca soarele si era pe capul Lui o cununa de spini. Si ingerii, ridicand pe Pahomie de la pamant, i-au zis lui: „Deoarece ai cerut sa se trimita tie milostivire de la Domnul, iata, aceasta este milostivirea. Insusi Iisus, Domnul Slavei, Unul nascut, Fiul Tatalui, Cel ce a fost trimis in lume si S-a rastignit pentru voi si poarta cununa aceasta de spini pe cap.” Si a zis Domnul catre Pahomie: „Indrazneste Pahomie, si te intareste, ca samanta ta cea duhovniceasca nu va lipsi pana la sfarsitul veacului. Iar din cei ce vor sa fie dupa tine, multi din intunecoasa groapa cea adanca, cu harul Meu mantuindu-se, mai inalti se vor arata, decat imbunatatitii monahi, cei de acum. Pentru ca cei de acum, prin chipul vietii tale povatuindu-se si luminandu-se, stralucesc cu faptele cele bune, iar cei ce vor sa fie dupa tine, pe care i-ai vazut tu in groapa cea intunecoasa, neavand un astfel de povatuitor, care sa-i poata scoate pe dansii in intunericul acela, ci insarind din intuneric, pe calea cea luminoasa a poruncilor Mele, cu osardie vor merge si placuti Mie se vor afla. Iar altii, prin ispite si prin primejdii, se vor mantui si cu Sfintii cei mari se vor asemana. Amin zic tie pentru dansii ca aceeasi mantuire vor castiga, pe care o castiga si monahii cei de acum, care vietuiesc cu intelepciune si cu neprihanire.” Acestea zicand, Domnul s-a suit la cer si se lumina vazduhul de lumina cea negraita a slavei Sale, iar Sfantul Pahomie, cazand, s-a inchinat Domnului si-L slavea pe El cu gura si cu inima, bucurandu-se de acea proslavita aratare si umplandu-se de negraita dulceata din cuvintele cele graite lui, de Domnul.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian