Intru aceasta zi, povestire din viata Sfantului Teodor, despre nepatimire si despre ascultare.

Auzind maica lui Teodor despre fiul ei….

Auzind maica lui Teodor despre fiul ei, ca se afla in Tabena, la Cuviosul Pahomie, a luat scrisori de la episcopii care porunceau Sfantului Pahomie, ca sa-l dea pe fiul ei. Si a mers aceea la Tabena si a fost primita in casa de oaspeti, cea din manastirea fecioarelor, intru care se nevoia sora lui Pahomie. Si a trimis maica lui Teodor la Sfantul Pahomie, dorind ca sa vada pe fiul ei. Iar staretul a zis lui Teodor: „Fiule, maica ta a venit aici, vrand sa te vada si are scrisori de la episcopi catre noi; deci, mergi la dansa, mai ales, pentru ca au scris sfintii episcopi, pe care avem datoria sa-i ascultam”. Raspuns-a Teodor: „Parinte, incredinteaza-ma pe mine, mai intai, oare, nu voi da raspuns lui Dumnezeu, in ziua Judecatii ca, dupa niste inceputuri ca acestea ale vietii mohanicesti, de ma voi duce la maica mea, pe care am lasat-o, pentru Dumnezeu, cu toale lumestile impatimiri, nu se vor sminti fratii datorita mie ? Ca, daca, mai inainte de Darul cel Nou, in Vechiul Testament, li s-a poruncit fiilor lui Levi sa nu-si vada parintii si fratii lor, ca sa pazeasca indreptarile lui Dumnezeu, cu atat mai mult, mie, in Darul cel Nou, invrednicindu-ma de un har atat de mare ca acesta, al sfintei randuieli monahicesti, apoi, nu mi se cade mie a cinsti mai mult dragostea de Dumnezeu, decat dragostea parintilor, de vreme ce a zis Stapanul nostru: „Cel ce iubeste pe tata sau si pe mama sa, mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine”. Grait-a lui Sfantul Pahomie: „Fiule, de nu-ti este tie de folos sa-ti vezi pe mama ta, eu nu te silesc pe tine, ci fii desavarsit monah, despartindu-te de lume si de tine insuti.”
Deci, instiintandu-se maica lui, ca fiul ei nu voieste nicidecum, nu numai sa se intoarca la dansa acasa, dar nici sa o vada pe ea, a hotarat si ea a nu se mai intoarce la locul sau, ci a vietui in manastirea cea de fecioare, in calugarie, ca zicea intru sine: „De va voi Dumnezeu, voi vedea pe fiul meu intre sfintii parinti, inca si sufletul meu imi voi dobandi pentru dansul”. Asa, hotararea cea pentru Dummnezeu, barbateasca si statornica, a monahului celui tanar, nu numai pe al sau suflet, ci si pe al maicii sale l-a mantuit, aducand-o la viata monahiceasca, cea stramta si cu patimiri pentru Dumnezeu.
Si se intarea cu duhul Cuviosul Teodor si se asemana intru toate Sfantul Pahomie, duhovnicescului sau parinte, supunandu-se lui, pentru Dumnezeu, ca lui Dumnezeu Insusi. Iar parintele, de multe ori, il ispitea pe el intru ascultari si in rabdare, poruncindu-i lui felurite ascultari. Si daca acela implinea porunca, staretul, uneori, il mustra pe el, ca si cand n-ar fi facut bine, dar, el, totdeauna, cu bucurie, primea ceea ce i se poruncea lui de parintele sau si mustrarile, cele de la dansul le socotea ca pe niste laude.

( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian