Duminica Mironositilor

Pentru ce sa ne temem ?

Ati auzit toate cele cu privire la ingroparea si Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Ati auzit cum Iosif s-a facut slujitor ingroparii, iar mironositele , intaiele vestitoare ale Invierii Lui. Este de mare folos sa cercetam partea cea buna pentru care oamenii acestia s-au invrednicit de atat de mare har. Vedem cum pentru o astfel de isprava curajul esr atat de trebuincios, caci fara el astfel de lucruri nu puteau sa se savarseasca. Daca ar fi fost fricosi, frica i-ar fi impiedicat. Curajul insa este puterea multor fapte bune. Cand spunem acest lucru, nu ne gandim la curajul dat de puterea trupeasca, ci la cel dat de puterea sufleteasca, care se mai numeste si marinimie sufleteasca. Puterea trupeasca o naste firea, iar pe cea sufleteasca o naste vointa omului. De aceia nu se pote face nimeni viteaz, cand trupul lui este slab, dar mare la suflet se face ori cine voieste. Aceasta marinimie sufleteasca o avea Iosif cel cu buna vaza si sfintele femei mironosite. Carturarii, fariseii, invatatorii legii, preotii, arhiereii, adunarea toata l-au dat pe Iisus mortii ca pe un razvratit si hulitor de cele sfinte. Toti au strigat cu glas tare catre Pilat:,, Ia-L, ia-L, rastigneste-L pe El!”: Iudeii, din zavistia cea fara masura si din rautatea lor cea mare, cautau sa omoare si pe ucenicii lui Hristos. De aceia toti ucenicii au fugit de frica, s-au raspandit si L-au lasat singur pe Invatatorul lor. Numai doi, Ioan si Petru, au mers cu Dansul. Pe Ioan il acoperea prietenia arhiereasca; iar Petru, intai L-au urmat cu osardie, pe urma insa s-a infricosat atat de mult, incat cu anatema si cu juramant s-a lepadat de Hristos, de trei ori. Iosif, ca sa-si ajunga scopul sau, trebuia sa intre in curtea domnesc, unde totdeauna se afla multime de iudei. Cerand de la Pilat trupul Domnului Iisus, se descoperea pe el ca este ucenic devotat al lui Hristos, si ca il iubeste pe Dascalul sau mai mult decat toti ceilalti ucenici ai Sai. Acest lucru era de ajuns ca sa ridice asupra lui prigoana si vrajmasia iudeilor.
Mare si minunata este si marinimia sufleteasca a mironositilor. Femeile sunt, fireste, neputincioase si fricoase. Se infricoseaza de multe ori, chiar atunci cand nu este primejdie. Mironositile femei, avand o marinimie sufleteasca mai presus decat firea femeiasca si chiar decat barbatii, nu se tem nici de prigoana iudeilor, nici de asprimea ostasilor si nu se infricoseaza nici de straja de la mormantul Domnului. Ucenicii, barbati fiind, se tem; de mironositile, desi femei, indraznesc. Ei fug dar ele vin la mormant; ei se risipesc, iar ele se aduna, ucenicii se ascund, iar mironositele nu se tem de nimeni, ci merg la pravalia unde se vinde mirul , cumpara de la vanzatori miruri si aromate; alearga apoi grabite la mormant ca sa unga trupul Domnului .
Insa barbatia si curajul sufletului, frati crestini, sunt datatoare de multe fapte bune, precum, dimpotriva , slabiciunea sufletului si frica ne impiedica de la savarsirea faptelor bune. Pentru aceasta auzim pe David zicand lui Solomon, fiul sau: ,, intareste-te si te imbarbateaza, fa si nu te teme”. Inca si Dumnezeu, aceiasi porunca a dat lui Iisus a lui Navi, zicand:,, Intareste-te si te imbarbateaza. Sa nu te infricosezi, nici sa te temi”; Iar iar Iisus Hristos, cand a trimis pe ucenicii Sai la increstinarea a toata lumea, a zis:,, Nu va temeti de ei; nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu-l pot ucide”. De aceia , Apostolul Pavel invata si indemna pe cei ce au crezut, scriidu-le:,, imarbatati-va, intariti-va!”.
Ca roade alese ale acestor sfinte indemnuri vom socoti toate luptele dumnezeiestilor Apostoli, patimirile cele mai presus de fire ale sfintilor mucenici, nevointele cele nepovestite ale cuviosilor pustnici si preaslavitele ispravi ale tuturor sfintilor, caci toate sunt roada a barbatiei, curajului si vitejiei sufletesti. Cei care s-au temut, ori s-au infricosat, n-au putut savarsi nici un lucru placut lui Dumnezeu.
Vede acest lucru, o iubiti frati crestini, fiecare om in sine insusi. Zaci uneori in pacat; Dumnezeu din netarmuita lui mila, iti trimite tie cuget curat; cunosti pacatul tau si vatamarea sufletului tau; te hotarasti sa alergi la pocainta, dar indata vine in inma ta frica, soptindu-ti: Cum pot sa ma impotrivesc poftelor trupesti si cum sa ma intorc in calea placuta a pacatului? Daca insa te vei imbarbata, biruiesti, fugi de pacat si dobandesti raiul, iar daca te vei teme si te vei infricosa, te infrangi, ramai nepocait si mostenesti iadul.
Graitorul de Dumnezeu Pavel Apostolul, invata ca toti crestinii sunt ostasi ai lui Iisus Hristos, in indemnul catre ucenicul sau Timotei, iar efesenilor le porunceste,, ca sa ia pavaza si coif, si sabie impotriva vrasmasilor sufletului, care sunt trei: pofta trupului, desertaciunea lumii si ispitele diavolului ce se lupta cu noi in toate zilele vietii noastre. Deci fara barbatie nu se savarseste nimic impotriva poftelor celor lumesti si nici in nevointele cele duhovnicesti. Ostasul fricos nu va birui niciodata pe vrasmasul sau. Crestinul slab la suflet nu va fi niciodata biruitor impotriva celor ce lupta cu sufletul lui. Ostasul viteaz ridica steagul biruintei; crestinul cu suflet marinimos, savarseste cele mai mari ispravi de fapte bune si placute lui Dumnezeu.
Dar pentru ce sa fim fricosi, cand este vorba sa savarsim frapte bune? Pentru ce sa ne temem ? O, frati crestini! Sa fim fricosi cand voim sa savarsim pacatul, pentru ca pacatul este rusine si ocara. Pentru pacat, Dumnezeu mustra si pedepseste cu asprime, caci,, intru mustrari, pentru faradelegi, a pedepsit pe om”. Pentru pacat te pedepsesc si legile statului. Pentru ce te rusinezi sau te temi sa faci voia lui Dumnezeu? Fapta cea buna este slava, cinste si lauda. De cine te temi? Cand faci lucrurile cele bune, atunci Domnul este luminarea ta si Mantuitorul tau; de cine te vei teme? Domnul este aparatorul vietii tale, de cine te vei infricosa? De cine te temi? De lume? Dar fapta cea buna este un lucru laudat de lume. Fapta cea buna o lauda si vrasmasul si se rusineaza de dansa. De cine te temi? De razboiul trupului? ,, Dar slujitorii lui Iisus Hristos, zice graitorul de Dumnezeu , Pavel Apostolul, atata putere au, incat rastignesc trupul imreuna cu patimile si cu poftele. Te temi poate de cursele diavolilor? Sa nu te temi nici de cum inaintea lor, caci Dumnezeu va trimite pe ingerii Sai, ca sa te pazeasca de toata intamplarea cea rea si de toata ispita si vatamarea, cum te incredinteaza si psalmistul, spunand: ,, Ca ingerilor Sai va porunci pentru tine, ca sa te pazeasca in toate caile tale; pe maini te vor ridica, ca nu cumva sa te izbesti de vreo piatra cu piciorul”. Cel ce savarseste lucrurile cele bune si placute lui Dumnezeu, acela este slavit, cinstit si fericit, ” caci slava, zice dumnezeiescul Apostol, si cinstea si pacea la tot cel ce lucreaza binele”, de care ne invredniceste si pe noi, Doamne Iisuse Hristoase. Amin!
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian