O zi sfântă şi la Bari

Cripta Sfantului Nicolae, cu 26 de coloane sustinand capiteluri bizantine si romanice, pastreaza moastele Sfantului.

Oameni ca şi noi, sfinţii au mers pe acel drum al Evangheliei care este: ,,Calea, Adevărul şi Viaţa”. Sunt cei care probează de fapt realitatea acestui Crez, motiv pentru care avem şi minunea ne putrezirii trupurilor acestora, că nu degeaba Mântuitorul le dă chiar puterea la sfârşitul veacurilor să judece seminţiile pământului. Omul fiind Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu are acest dar dat prin Sfintele Taine, împărtăşindu-se da harul dumnezeiesc şi astfel urcă din treaptă în treaptă spre Cer, aflând locul pregătit celor Cel iubesc pe El:,, Sfinţii Celui Prea Înalt vor primii împărăţia şi o vor ţine în stăpânire în vecii vecilor”. Au primit Botezul, au împlinit Scriptura iubindu-L pe Hristos, au luat Crucea, s-au lepădat de patimile acestei lumi, s-au podobit cu virtuţi pe care le-au strâns în această viaţă trecătoare prin dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru. Aici în lume, în cuptorul ispitelor s-au probat toate, înfrânându-se de la pofte şi plăceri, alungând mândria şi căutând smerenia. ,, făcându-se tuturor toate”. Ei sunt deci purtători de Dumnezeu, adică,, Teofori” şi mult folos aduce de acolo de Sus ,, rugăciunea stăruitoare a dreptului în lucrarea ei”. Rugăciunile lor sunt permanente şi stau în cădelniţele celor 24 de bătrâni în faţa tronului lui Dumnezeu, ei ştiind cererile şi nevoile noastre de zi cu zi. Sunt fii ai Învierii, prietenii Lui, se roagă pentru noi, pot face minuni, drept pentru care nu trebuie să ne lipsim de ajutorul şi mijlocirea lor. Primii creştini au zidit Biserici pe moaştele lor, au cântat psalmi şi au săvârşit Sf. Liturghie, cinstind numele şi ziua lor de martiriu, iar astăzi avem sfintele lor moaşte cusute în sfântul Antimis. Hotărârea Sinodului VII ecumenic este defintivă şi precisă:,, Domnul, Apostolii, profeţii, ne-au învăţat că trebuie să cinstim pe Sfânta Maică a lui Dumnezeu,- care e mai presus decât toate puterile cereşti, – pe sfinţii îngeri, apostoli, profeţi, martiri, pe sfinţii părinţi şi pe toţi sfinţii. Ei s-au unit cu Hristos şi s-au sfinţit printr-Însul, găsindu-se astfel în jurul slavei dumnezeieşti, ei pot să ne ajute şi pe noi”. Creştinii de-a lungul veacurilor au cinstit moaştele lor ca pe un odor de preţ:,, mai cinstite decât pietrele preţioase şi mai scumpe decât aurul”. Ei au rămas model de urmat prin sfinţenie, fiind trecuţi în calendar şi sinaxar, iar pentru a cuprinde şi pe cei neştiuţi după nume, avem încă din sec. al-IV-le la Antiohia, sărbătoarea Tuturor sfinţilor, rânduită în prima Duminică după Rusalii. După încetarea persecuţiilor moaştele au fost scoase din catacombe şi împărţite comunităţilor creştine de pretutindeni, iar o mare parte s-au rânduit în capitala Bizanţului, oraşul Constantinopol, considerându-se locul cel mai sigur de păstrare şi cinstire. Devastarea lui mai întâi de către Latini prin cruciaţi, la 1204 şi căderea la 1453 sub turci, obiecte sfinte, relicve şi moaşte de sfinţi au luat drumul Apusului, sau de multe ori au fost negustorite. Unui preot din Bari, Sfântul Nicolae i se arată în vis, spunându-i să se meargă în cetatea din Mira şi să aducă moaştele aici, ca să fie ferite de păgâni. Folosindu-se de navigatorii veneţieni care ştiau drumul şi Biserica din Lichia, au săpat sub pardoseală unde era mormântul Sfântului, şi au găsit racla cu mir mirositor pe care l-au pus în vase, iar moaştele purtate de preoţi pe braţe le-au dus la corabie. După 28 de zile de călătorie le-au aşezat la ţărmul mării în Biserica Sf. Ioan Botezătorul în anul 1087 ziua de 9 mai, unde a ieşit popor mult care a cântat cu soborul slujbe alese Sfântului Nicolae ajuns la Bari, iar cei care se atingeau de raclă se vindecau de orice boală erau cuprinşi. Episcopul locului va zidii o Catedrală purtându-i hramul, spre cinstirea moaştele rânduite în acest loc, la anul 1098. Părţi din sfintele sale moaşte vor ajunge la Veneţia, în Franţa, Rusia, Grecia, şi mâna lui dreaptă la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, poleită în argint şi împodobită cu diamante, dăruită de domnitorul Mihai Viteazul, care o primise de la cardinalul din Bari. Să ne rugăm în această zi de amintire şi pomenire, când moaştele lui fac atâtea minuni zicând:,, În Mira, sfinte, sfinţitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos plinind-o cuvioase, ţi-ai pus sufletul pentru poporul tău. Mântuit-ai pe cei nevinovaţi din moarte, pentru aceasta te-ai sfinţit ca un mare tăinuitor al harului lui Dumnezeu”.

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian