Mărturii Sfinte

În ciuda tuturor paznicilor, lumânările se aprind!

Istoricul Eusebiu scrie în Istoria sa, că pe la sfârşitul secolului al II-lea, când la Ierusalim era episcop Narcis, în noaptea Sfintelor Paşti, terminându-se untdelemnul din candele Sf. Mormânt s-a pus apă, şi totuşi spre uimirea mulţimilor ele ardeau. Despre minunea Luminii din Cer, vorbeşte pe la anul 350 şi Sf. Chiril, patriarh al locului, iar pelerina Egeria care vine din Galia aici, ne povesteşte în anul 384 despre ceremonia Lucernarrium, adică a Luminii. Baldovin în Lecţionarul codice Armean din anii 417-439 spune că Lumina Sfântă aprindea candelele şi lumânările din Biserică, iar manuscrisul Georgian Codice Haghios Stavros arată cum doar la rugăciunea patriarhului se aprindea Focul Sfânt. Călugărul Bernand la 870, în ,,Itinerarul” său este martorul minunii: ,,Merită însă să spunem ce se întâmplă la Privegherea Paştilor, când îngerul aprinde candela care atârnă deasupra Mormântului”. Krahkovschi dintr-o Sursă islamică spune cum emirul şi imanul prezenţi, văd o lumină asemănătoare unui foc alb ieşind din interiorul Mormântului, relatare pe care o găsim şi în Scrisoarea lui Arethas adresată emirului din Damasc:,,emirul Ierusalimului sigilează uşile, creştinii stau afară şi zic, Doamne miluieşte-ne, şi candela se aprinde ca de un fulger”. Nicketas scrie în 947 împăratului Constantin VII Porfirogenetul, cum mereu câte un emir furios voia să stingă Flacăra Sfântă. După ce creştinii au plătit 7000 de galbeni Sultanului ca să le îngăduie sărbătoarea Paştelui, deşi patriarhul era reţinut de gărzi, Lumina aprinde 2 candele, deşi se turnase apă în ele, în loc de ulei. Sursa al – Biruni din sec. XI-lea, prin al – Faraj din Baghdad spune că au înlocuit feştilele cu aramă şi totuşi ardeau, căci focul s-a coborât şi le-a aprins din nou. Istoricul sirian Ibn al- Qualamin relatează că după ce s-a petrecut minunea, sultanul porunceşte să dărâme Biserica Învierii. În 1101, în Istoria lui Fulcherius despre cruciaţi, se spune că regele, după ce a auzit că Lumina a venit, s-a întors cu oaspeţii în Biserică să vadă minunea. Itinererium Ricardi 1192, povesteşte despre vizita lui Saladin la Sf. Mormânt chiar în Sâmbăta Mare, când sultanul stinge candelele, dar ele spre uimirea lui se aprind din nou. În 1322, un cavaler englez Sir John Maundeville notează:,, există o candelă care atârnă înaintea Mormântului arzând strălucitor, se stinge în Vinerea Mare şi se aprinde de la sine în ceasul în care Domnul nostru a Înviat din morţi”. Nilocolo Poggibonsi care vizitează Biserica Învierii 1347 zice:,, Candelele sunt stinse, iar saracinii nu îngăduie să intre nici un creştin. Am văzut un porumbel venind, care s-a coborât deasupra Capelei şi apoi o Lumină mare a apărut, de unde toţi îşi aprindeau făcliile”. Ioan VI Cantacuzino mărturiseşte la 1360:,, În ceasul în care creştinii sunt adunaţi acolo, cântând imnul Învierii lui Hristos, o Lumină din Cer se pogoară şi aprinde cele trei Candele aflate în Mormântul lui Hristos”. În 1375, când musulmanii stăpâneau Ierusalimul, pelerinul rus Arseni, mărturiseşte:,, După ce patriarhul şi mitropoliţii au înconjurat Κουβουκλιονουλ- Kuvuklionul de trei ori, a apărut deasupra un nor de fum şi un strigăt puternic s-a înălţat din Biserică la apariţia Luminii”. După ce armenii au plătit ca ei să serbeze Paştele în acel an, 1580, patriarhul Sofronie şi poporul erau ţinuţi afară în curte unde se rugau după rânduială, dar Sfânta Lumină despică coloana de marmură de la intrare ( existentă şi azi) şi din crăpătură toţi au aprins lumânările. Portarii mahomedani văzând minunea, au deschis uşile şi cântau cu lumea:,, Cine este Dumnezeu, mare ca Dumnezeul nostru”, după care au fost decapitaţi. Trecem peste multe dovezi păstrate şi ajungem la anul 1832, când guvernatorul Siriei, Ibrahim Paşa, a trimis după patriarhul copt Petru al VII-lea:,, Rugăciunile au început sub escortă ca de obicei, când la un moment dat, Lumina a izbucnit trecând prin coloane, şi a apărut în afara Bisericii. Paşa a rămas foarte uimit”. Iar Sursele Ben-Anieh din 1846 zic:,, Femeile arabe, turcii înşişi, musulmanii, cădeau în genunchi şi strigau, Alah Dumnezeule, şi Lumina Sfântă se revărsa mereu!”. Patriarhul Diodor I al Ierusalimului, întrebat despre acest fenomen supranatural răspunde.,, Το αγιον φως ειναι αγιον φως- Lumina sfântă este lumină sfântă – O adevărată minune! An de an, timp de 20 de veacuri, minunea are loc şi azi printre pământeni. ,, Doamne, aşa cum în această zi ai strălucit lumină celor ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii, tot aşa străluceşte în inimile noastre Lumina Ta cea neînserată”.

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Predica zilei de Parintele Zisu Iulian