Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul, despre smerita cugetare.

In vederea ispitirii, se arata iscusinta celui credincios.

In vederea ispitirii, se arata iscusinta celui credincios. Si nu se cade a ne necaji, in vreme ispitei, ci sa ne trezim la rugaciuni si la faceri de bine, asa cum, cei ce plutesc pe mare, se trezesc, atunci cand incepe furtuna si, mai mult, privegheaza si pe Domnul Il cheama, dupa cum este scris la Proorocul Iona: „Corabia era gata sa se sfarme. Corabierii s-au infricosat si au strigat fiecare, catre dumnezeul sau, si au aruncat in mare incarcatura corabiei” (Iona, 1, 4-5). Ca aceasta este o pilda, pentru lepadarea grijilor celor pamantesti. Se cade a defaima toate lucrurile lumesti si a ne gandi numai la viata cea vesnica. Iar, cand ni se intampla noua vreo ispita, sa nu deznadajduim. Ca, vedem pe Proorocul, care, si in pantecele chitului fiind, nu s-a deznadajduit de a sa mantuire ci, rugandu-se, a zis: „Strigat-am, catre Domnul, in stramtorarea mea, si El m-a auzit; din pantecele locuintei mortilor, catre El am strigat, si El a luat aminte la glasul meu! Tu m-ai aruncat in adanc, in sanul marii, si valurile m-au inconjurat.” (Iona, 2,3-4). Ca nu intotdeauna este marea linistita si nu este cu putinta a inota, in viata aceasta, de acum, fara de ispita. Iar, daca vom tine credinta Domnului, ca pe o carma, ea ne va duce pe noi la limanul vietii si, lepadand osteneala, ne vom imbraca cu viata nestricacioasa.
Frate, daca te-ar supara pe tine duhul mahnirii, sa nu te descurajezi, ci, roaga-te Domnului, si-ti va da tie indelunga-rabdare, si, dupa rugaciune, sezand, aduna-ti gandurile tale si mangaie sufletul tau, ca acela ce a zis: „Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi? Nadajduieste in Dumnezeu, ca-L voi lauda pe El: mantuirea fetei mele este Dumnezeul meu.” (Ps. 41, 67). Si sa zici, de ce te descurajezi suflete al meu, oare, totdeauna vom locui noi intru aceasta viata? Auzi pe cel ce zice: „Strain sunt eu la Tine, strain, ca si toti parintii mei.” (Ps. 38, 17). Gandeste-te la cei, ce mai inainte, au locuit in manastire, unde traiesti tu acum, si cunoaste si vezi, ca, dupa cum si aceia s-au dus din viata aceasta, asa si noi, cei ce traim acum, cand va voi Domnul, ne vom duce. Ca viata dreptilor, dupa sfarsit incepe. De unde si Proorocul, dorind viata ce va sa fie, zice: „In ce chip doreste cerbul, izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu, pe Tine, Dumnezeule. Cand voi veni si ma voi arata fetei Tale, Dumnezeule?” (Ps. 41, 1-2), de vreme ce, ca un rastimp de pregatire, trecator, socoteau Sfintii viata aceasta. Pentru care pricina, intr-alt loc, zice: „Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace.” (Luca, 2,29). Asa si Apostolul poftea ca sa se dezlege si sa fie impreuna cu Hristos. Caruia este slava acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian