Duminica a IV a dupa Pogorarea Sfantului Duh

Mare a fost credinta sutasului, mare a fost si harul.

Dintre evanghelisti, cel dintai care a scris dumnezeiasca Evanghelie a fost Sfantul Matei; a urmat apoi Sfantul Marcu, Sfantul Luca si mai pe urma Sfantul Ioan. Insa, dupa povatuirea lui Dumnezeu, cei ce au scris mai pe urma au trecut sub tacere unele fapte despre care au scris cei dinaintea lor, si au istorisit in schimb altele, despre care aceia nu au scris nimic. Vedem acest lucru din insasi istorisirea Evangheliei care s-a citit astazi. Sfantul Luca, vorbind despre sutasi, ne spune unele amanunte nepovestite de Sfantul Matei. Despre venirea sutasului la Domnul si despre cele ce acesta a grait cu Dansul, ne istoriseste insa Evanghelistul Matei. Acest lucru inlatura banuiala ca un evanghelist ar fi scris Evanghelia sa, conducandu-se dupa altul. Ceva mai mult; vedem unitatea desavarsita a dumnezeiestilor Evanghelii in cele mai de seama si mai temeinice parti ale fiecarei intamplari, desi Sfintii Evanghelisti au scris in vremuri si in locuri deosebite. Marturie pentru aceasta este povestirea sutasului care s-a citit astazi, pentru ca cea mai de seama si mai temeinica parte a ei este credinta sutasului si puterea cuvantului Domnului. Pe acestea, deopotriva cu Sfantul Luca, le istoriseste si Sfantul Evanghelist Matei zicand:,, In vremea aceea, intrand Iisus in Capernaum s-a apropiat de Dansul un sutas, rugandu-L si zicand: Doamne, servitorul meu zace in casa bolnav, cumplit chinuindu-se”.
Sutasul care era conducator de oaste avand sub conducerea lui o suta de ostasi, era de alt neam. Inchinator la idoli, dupa credinta lui , el era insa prieten al neamului evreiesc, caci le zidise o sinagoga. Si acum sevitorul lui zacea in casa slabanog si nemiscat, cumplit chinuindu-se. Auzind sutasul de minunile Domnului Iisus Hristos si afland ca a venit in Capernaum , a trimis pe cativa batrani iudei, dupa cum ne spune Evanghelistul Luca, apoi pe niste prieteni a trimis, ca sa-L roage pe Domnul Iisus pentru tamaduirea servitorului; dupa aceia, sutasul insusi, venind la Domnul, a aratat boala servitorului sau, zicand:,, Doamne, servitorul meu zace in casa bolnav, cumplit chinuindu-se”, de dureri. Dar mai inainte de a zice sutasul: rogu-te Doamne, vino sa-l vindeci pe el, ,, Iisus i-a zis lui : voi veni si-l voi tamadui!”
Iisus nu asteapta sa fie rugat, invatandu-ne sa venim grabnic in ajutorul semenilor nostri, cand sunt in necazuri si dureri, fara sa steptam vreo rasplata pentru ajutorul dat. caci numai in felul acesta savarsim o facere de bine semenului nostru. Sutasul, auzind cuvintele Mantuitorului, isi marturiseste inalta lui credinta si smerenia lui plina de evlavie fata de Hristos, caci ,, Sutasul raspunzand, a zis: Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu, ci zi numai cu cuvantul si se va vindeca sluga mea”.
Smerenia sutasului este asemenea cu smerenia marelui prooroc Moise. Moise auzin glasul dumnezeiesc: ,, Eu sunt Dumnezeul parintelui tau, Dumnezeul lui Avraam, si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov”, indata si-a acoperit fata sa, pentru ca s-a sfiit sa vada pe Dumnezeu”. Sutasul auzind fagaduiala Mantuitorului:,, Voi veni si voi tamadui”, cu smerenie a zis:,, Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu”, fiindca se socotea nevrednic de cinstea de a primi pe Fiul lui Dumnezeu in casa sa. Impins de credinta sa in Hristos, L-a rugat:,, Ci zi numai cu cuvantul si este deajuns pentru vindecarea slugii mele. Sutasul a crezut ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, Atotstapanitor, si Atotputernic, aratandu-si credinta sa, prin urmatoarea pilda: ,, Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi , si-i zic acestuia: du-te, si se duce, si celuilalt: vino, si vine, si slugii mele: fa aceasta, si face”.
Dumnezeu tine in mainile Sale viata si moartea, sanatatea si boal, bucuria si intristarea. Acestea le crede sutasul despre Hristos. De aceia intelesul cuvintelor lui este acesta:,, Doamne, viata si moartea sunt ostasii Tai, sanatatea si boala , bucuria si intristarea sant slugile Tale; deci, daca eu, om fiind, supus sub altii pot porunci ostasilor de sub stapanirea mea si ei asculta; caci poruncesc ostasului meu si el face voia mea, cu cat mai mult Tu, Atotputernic fiind si Atotstapanitor, de vei porunci vietii sa vina, ea vine; iar de-i vei porunci sa plece, ea pleaca. De vei porunci cu cuvantul, indata servitorul meu se va face sanatos, caci va fugi de la dansul boala slabanogirii.
,, Auzind acestea Iisus, s-a minunat si a zis celor ce veneau dupa Dansul: Adevar graiesc voua, ca nici in Israiel n-am gasit atata credinta!”. ,, Drept aceia va spun ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac, si cu Iacov, in Imparatia cerurilor”.
Proorocul Isaia a proorocit despre credinta in Hristos si despre mantuirea neamurilor zicand:,, Te voi face lumina neamurilor, ca sa duci mantuirea Mea pana la marginile pamantului”. Si proorocul Maleahi a zis:,, Pentru ca de la rasaritul soarelui si pana la apusul lui mare este numele Meu printre neamuri”. Iar Domnul Iisus, luand indemn din credinta sutasului pagan, prooroceste despre intoarcerea neamurilor si despre intrarea lor in Imparatia cerurilor. In intelepciunea Sa, ca sa nu tulbure pe iudei si sa nu defaimeze pe cei ce dupa Legea lui Moise au bineplacut lui Dumnezeu, a zis ca ,, de la rasarituri si de la apusuri vor veni” la credinta si ,, vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac, si cu Iacov” care au dobandit Imparatia si impreuna vietuiesc si se odihnesc cu toate neamurile ce se vor face, prin incredintarea lor, partasi slavei Imparatiei ceresti.
,, Iar fii Imparatiei vor merge in intunericul cel mai dinafara; acolo va fi plans si scrasnirea dintilor”. Neamurile pagane, care au crezut in intruparea Fiului lui Dumnezeu, vor mosteni Imapratia cerurilor, iar israelitenii, care n-au crezut, vor fi scosi din Imparatia pregatita lor si vor fi dusi in intunericul cel mai dinafara. Iisus numeste fii ai Imparatiei pe israieliteni, fiindca ei erau mostenitorii acestei Imparatii, fagaduita de Dumnezeu parintilor lor, din care era si Hristos dupa trup. Pentru acestia graia Dumnezeu prin Isaia, zicand:,, Hranit-am feciori si i-am crescut, dar ei s-au lepadat de Mine”.
Inauntru acestei Imparatii au fost aduse neamurile pagane care au crezut, in locul israelitenilor care s-au lepadat de credinta proorocilor si patriarhilor lor. Apostolul Pavel zice ca, prin caderea lor, neamurilor le-a venit mantuirea. ,, Deoarece Iisus a spus ca vor fi dusi in intunericul cel mai dinafara, unde este plans si scrasnirea dintilor”, inseamna ca mai este si alt intuneric vesnic, insa mai usor si mai inauntru. De aceia precum in casa Tatalui ceresc sunt multe locasuri adica multe randuieli si trepte ale slavei si ale fericirii, tot asa si in iad sunt multe despartiri de pedepse si de chinuri. Intelegem deci ca nici cei ce se mantuiesc nu dobandesc cu totii aceiasi masura a slavei, nici cei ce se osandesc nu primesc aceiasi pedeapsa, ci Dumnezeu impartaseste fiecaruia masura slavei, sau a pedepsei, potrivit credintei si faptelor lui. Dupa ce a proorocit acestea, a schimbat cuvantul, ” Si i-a zis Iisus sutasului: dute, si dupa cum ai crezut, fie tie! si s-a insanatosit servitorul lui in ceasul acela”.
Mare a fost credinta sutasului, mare a fost si harul, caci precum a crezut, asa i s-a implinit. A crezut ca Iisus poate sa-i vindece servitorul sau numai prin cuvant. De aceia el a luat harul potrivit credintei sale, caci in ceasul in care Domnul a zis, ” si dupa cum ai crezut, fie tie!”, s-a tamaduit servitorul sutasului. Sa luam aminte insa nu numai la puterea cea peste toate a cuvantului Domnului si la grabnica tamaduire, ci si la acest cuvant: ,, fie tie!”.
Prin acest cuvant a zidit Dumnezeu lumina, zicand:,, sa fie lumina”, si s-a facut lumina. Prin acelasi cuvant a gonit demonul, zicand catre femeia cananeianca:,, fie tie precum voiesti, si s-a vindecat fiica ei in acel ceas”. Prin glasul acesta a facut taria, zicand: ,, Sa fie taria”, si s-a facut taria, adica toata faptura. Prin acelasi cuvant a zis catre sutasi:,, Dupa cum ai crezut, fie tie!”, si s-a tamaduit servitorul lui in acel ceas. Prin acelasi cuvant s-a facut zidirea si minunile, fiindca Unul si Acelasi Dumnezeu este, Care zideste si face minuni. ,, El a zis si toate s-au facut; El a poruncit si toate s-au zidit”. ,, Toate cate a vrut Domnul a facut, in cer si pe pamant, in mari si in toate adancurile”. Amin.

( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian